Falimentul baptiștilor din România! (1)

Suntem bolnavi, săraci și puțini, dar vă rugăm să nu ne spuneți. Știm că avem probleme, știm că am scăzut, dar nu ne place să ne spuneți! Lăsați-ne în pace. Ne place starea în care suntem.

Probabil se vor supăra unii pe mine, alții îmi vor da unfriend, unii nu mă vor mai chema în bisericile lor, etc. Îmi asum! Haideți să ne facem cadoul de a fi sinceri cu noi!

Așadar, care sunt motivele căderii noastre?

  1. Ne-am afundat în tradiții și obiceiuri de care tragem cu dinții considerându-le egale cu Scriptura. Nu vrem să renunțăm la ele nici în ruptul capului. Copiii se plictisesc și nu pricep mare lucru. Tinerii fug din bisericile noastre pentru că pur și simplu ne pasă mai mult de tradițiile noastre (unele foarte bune, altele irelevante) decât de ei. Și aici pot fi dat multe exemple. Slujbele noastre sunt plictisitoare pentru că orice element de noutate ni se pare o erezie.
  2. Deși baptiștii sunt recunoscuți ca oameni ai Cuvântului, nu prea mai avem predicatori buni. Este o monotonie în predicile și-n predicatorii noștri de îi doare capul pe enoriași. Cred că una dintre marile păcate este să-i plictisești pe oameni cu Biblia. Mare păcat. Biblia, Cuvântul, e fascinant! Dar dacă predicatorul e plictisit, nu are vână, nu este pasionat de Cuvânt, e jale. Apoi ne mirăm că enoriașii nu vin la biserică, că stau acasă și ascultă pe youtube pe y, z.
  3. În vocabularul unor slujitori în vârstă nu există cuvântul retragere, pensionare. Nu prea promovăm tineri cu potențial. Ne plac doar yesmanii. Pe cei cu potențial, cu caractere puternice, îi considerăm un pericol și astfel îi îndepărtăm. La conducerea cultului majoritatea sunt oameni cu vârste la care trebuie să stea acasă și să se bucure de nepoți. Dar pe unii numai cu sicriu îi mai scoți de acolo. La fel și în unele biserici. Trebuie să-i apreciem, să-i cinstim, dar retrageți-vă fraților. Rugați-vă pentru oameni competenți, integrii și lăsați-i să slujească, să revitalizeze (că tot ne place cuvântul ăsta)
  4. Nu ne plac harvestiștii, bbsourile și verticalii. Dar uite că ei cresc, cum necum, iar noi scădem. Să fie doar pentru că ei fac programe „care plac firii” iar noi să pierdem doar pentru că avem slujbele „cele mai biblice”? Nu cred că e doar atât. Musai să fie și altceva. Știu o biserică harvest care a botezat mai mulți oameni decât toată comunitatea (zecile de biserici)baptistă din zona lor.
  5. La frații noștri, penticostali, dacă o femeie rămâne văduvă cu copii mulți, păi sar toți credincioșii de pretutindeni să o ajute. Frații penticostali fac ajutorare. Noi nu. Noi suntem mai culți, noi cu Cuvântul, cu predicarea. De parcă am fi singurii care predicăm Evanghelia. Sunt foarte, foarte puțini lucrători baptiști care încurajează lucrarea de ajutorare. Din păcate!
  6. Scuza cu „au plecat în afară” nu merge. Păi, uitați-vă la bisericile române baptiste din Europa. Bate vântul. Puțini, foarte puțini. Pot număra pe degetele de la o mână bisericile baptiste române din diaspora care au mai mult de 150 de membrii. Faceți o comparație cu bisericile penticostale române din diaspora. Ptiuu, suntem muuult în urma lor. Deci, dacă au plecat enoriașii unde sunt? S-or fi integrat în bisericile penticostale? Slavă Domnului dacă au făcut-o!

Atât deocamdată.
Sali Sabri

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.