Nu-mi ajung zilele să-i mulțumesc lui Dumnezeu.

„Nu-mi ajung zilele să-i mulțumesc lui Dumnezeu. Nu-i mai cer nimic, doar mă minunez și Îi mulțumesc pentru toate! Slavă Ție, Doamne! Îți mulțumesc, Doamne, pentru apă, pentru pâine, pentru aer, pentru căldură, pentru viață, pentru sănătate, pentru că m-ai trezit dimineață, pentru că m-ai adormit aseară, pentru cele arătate și pentru cele nearătate, pentru că ne dai vreme de pocăință, pentru oamenii pe care ni-i scoți pe Cale, pentru toate câte le știm și pe care nu le știm!
Nu avem nevoie de anumite zile ca să fie sărbătoare, ca să fim mai buni, mai frumoși, calzi, mai iertători, mai iubitori, mai…Toate zilele noastre pot deveni o sărbătoare nesfârșită. Conștiința curată e cea mai bună sărbătoare. Unde este iubire, acolo este Dumnezeu. Atunci când judecăm oamenii nu îi mai iubim și murim sufletește. Cu vorba ucizi mai ușor decât cu fapta. Cu fapta ucizi odată, cu vorba de mai multe ori…
Să ne bucurăm sufletește cu un gest, cu un cuvânt, cu un gând!…”
(Protos. Hrisostom Filipescu – „Puține lacrimi, multă bucurie”)

https://www.facebook.com/100010337384247/posts/pfbid02EB7DtkYPY4ighjwimowBR3UTGxbqDQFAARexqtLU8qwB3FF3k2HRXT7HLoCYx81Cl/?sfnsn=mo

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Nu-mi ajung zilele să-i mulțumesc lui Dumnezeu.

  1. A republicat asta pe Dumnezeu e în control.

    Apreciază

Comentariile sunt închise.