Arhiva zilnică: aprilie 5, 2018

La cina cea de Paşte, în camera de sus, înconjurat de-apostoli, S-a aşezat Isus. Se revărsa din sfeşnic o galbenă lumină pe azimile calde, pe mielul… fără vină… Era plăcut prilejul. Şi toate pregătite. Dar, vai, uitase gazda o slugă a trimite, un rob sau o copila, ca, dup-a vremii lege, cureaua de pe glezne pe rând să le-o dezlege, să le aline talpa de colbul de pe drum. Şi-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum, se întrebau în cuget: Cum vor şedea la rugă? Sau cine îşi va pune ştergarul cel de slugă? O, iată-i cum se-ncruntă, privind cu tulburare când vasele cu apă, când praful pe picioare. Şi Duhul îi întreabă, cu şoapta Lui uşoară: — N-ai vrea să-ţi pui tu, Petre, ştergarul astă seară? — Chiar eu?… Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân. — Dar tu? Tu cel mai tânăr? — Eu stau lângă Stăpân… — Dar tu? întreabă Duhul acuma pe Andrei. — Chiar eu?… Sunt cel din urmă la Domnul  între ei? — Dar tu ce ţii doar punga? — Eu am făcut de-ajuns. Am cumpărat merinde. Şi mielul l-am străpuns… — Tu, Toma, nu vrei oare să fii tu cel ce spală? — Sunt trist. Se luptă-n mine o umbră de-ndoială… — Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu? Dar tu…? Şi-n fiecare cuget răspunsul a fost: Nu. Atunci, lăsându-Şi brâul şi haina-ntr-un ungher, S-a ridicat Stăpânul cel coborât din cer Şi-nfăşurând ştergarul, S-a aplecat uşor să-Şi spele ucenicii, ca rob al tuturor. De-atunci pe apa vremii, atâţia ani s-au dus. Şi-acum — a câta oară? — Se-aşază iar Isus să-ntrebe, tot prin Duhul, pe cei ce-L înconjoară: — N-ai vrea să-ţi pui tu, Gheorghe, ştergarul astă seară?… Tu, soră Mărioară? Tu, Radu? Tu, Mihai?… Frumos va fi odată acolo sus în Rai! Dar azi sunt mii de-amaruri. Necazul greu se curmă. Nu vrei, în lumea asta, să fii tu cel din urmă? E bun un vas de cinste, dar trebuie şi-un ciob! Nu vrei să fii tu, frate, al fraţilor tăi rob? … Continuă să citești →