Străjerule, veghează la porțile Cetății,
Ia trâmbița în mână și nu cădea răpus,
Se-arată biruința și zorii dimineții!
Privește, vine! Vine chiar Regele Isus… !
O clipă încă rabdă, răsplata-i necuprinsă!
Nevrednică-i durerea ce-aici ai de răbdat,
Să fie pus-alături de slava cea promisă,
Pe străzile de aur când vei păși mirat…
Și-ai să-nțelegi că lumea, cu-a ei plăceri deșarte,
E doar o umbră rece de plânset și dureri.
Iar cruda-i strălucire nu este a ta parte,
Ci bucurii divine, suave mângâieri…
Un vis e-ntreaga lume, iluzii-nșelătoare…
Căci mulți se-ncred în cele ce sunt aici și-acum.
Și stau făr’ să le pese de-un harașa de mare
Și făr’ a ști că totul se va preface-n scrum…
Cum norii trec pe ceruri, așa vor trece toate…
Cum lemnul arde-n flăcări, cum se ridic-un fum,
Cum bărcile cu pânze călătoresc pe ape,
Întocmai, orice lucru urmează al său drum…
Iar orice drum își află sfârșitu-n astă lume –
Tu, omule, ești abur pe-acest Pământ străin…
Pe-această lume cruntă, ce-i un ocean în spume,
O mare de amaruri, de zbucium și suspin…
Tu, omule, ești abur și scurtă ți-e suflarea,
Deschizi o clipă ochii și ca o frunză pieri…
Dar nu uita un lucru: Hristos îți e Salvarea
Cel ce plângea-n grădină, Cel ce murise ieri…
De n-ar fi fost Iubirea din ceruri coborâtă…
De n-ar fi fost Golgota, cununa cea de spini…
De n-ar fi fost Făptura de toți disprețuită,
Ce-a plâns în neagra noapte-n grădina cu măslini…
De n-ar fi fost o cruce, de n-ar fi fost calvarul,
O veșnicie-n lacrimi ființa-ți s-ar scălda,
Fără de siguranța iubirii, fără darul
Vieții fără capăt, ce-l ai din mâna Sa…
Tu, omule, ești tină, o umbră care trece,
Dar Dumnezeul Vieții de tine S-a-ndurat…
Când pribegeai departe, prin noaptea grea și rece,
Prin bezna-ntinăciunii, pe nume te-a chemat…
Tu, omule, ești farul ce-i pus să lumineze,
Oricât de-adâncă-i noaptea, oricât ar fi de greu…
Oștirea Sa de îngeri deasupra-i să vegheze,
Căci ești fiu al Luminii, ești fiu de Dumnezeu…
Fii gata pentru luptă… ! Un gând să ai în tine:
Oceanul de-ntuneric nu poate birui…
Doar Adevărul, Viața, Cel ce a fost și vine,
Când cer și-uscat vor trece, El tot va dăinui…
Străjerule, veghează… ! Nu te-ntrista, nu plânge,
Nu dispera… ! Căci Domnul ‘nainte a răbdat…
Și te-a iubit atâta, c-a dat chiar preț de sânge,
Din brațele durerii să poți să fii salvat…
Străjerule, fii tare! Căci Dragostea te cheamă
Să fii biruitorul și niciodată laș!
Deci, luptă înainte! Aleargă fără teamă!
Nu pierde niciodată al cerului ostaș!
Păstrează-te curată, Mireasă preaiubită,
Izbânda e aproape și zorii se ivesc!
Ridică-ți azi privirea spre bolta însorită
Și-asculă glasul dulce ce-ți spune:
TE IUBESC… !
Cristina Simota
Beautiful 🌹
😇
Minunat!
Superbe versuri!
Doamne ajută!
Lucreaza în inima mea!
Inspira ție bună!
Aleluia!