Conform statisticilor oficiale ale Administraţiei Naţionale de Meteorologie, cea grea zi de iarnă este considerată data de 3 februarie 1954, când viscolul puternic a lovit în patru reprize, iar vântul a atins o viteză record în Bucureşti de 126 km/oră.
Un alt record consemnat la acea dată vizează cantitatea maximă de zăpadă depusă: 115,9 l/mp în 24 de ore, la Griviţa.
Cel mai gros strat de zăpadă din istoria măsurătorilor ANM a fost măsurat tot atunci, la Călăraşi: 173 cm, troienele atingând însă în unele zone din sud-estul ţării şi 5 metri.
Astfel în timpul Marelui Viscol, cum a fost denumită de specialişti această perioadă, zăpada a acoperit străzile, gardurile, precum şi unele case până la streaşină.
Deszăpezirea a fost făcută după reguli stricte, s-au curaţat întâi străzile, iar oamenii trebuiau să strângă zăpada din interiorul curţilor astfel încât să degajeze zidurile caselor.
Zăpada era obligatoriu depozitată doar pe scuaruri şi pe terenurile virane.
Primele maşini speciale de deszăpezire din Capitală au fost aduse imediat după Marele Viscol, de la o uzină din URSS…..
„Ne-am dat seama ca era zapada mare pentru că inauntru era intuneric, iar geamurile erau albe. Am încercat sa iesim, dar nu s-au deschis nici ferestrele, nici ușile „.
Deszapezirea a fost facuta de cate armata in mare parte, dar populatia a intervenit pentru a curata zapada de pe liniile de tramvai in capitala, asa cum se poate vedea in imaginea alaturata. Regulile de deszapezire au fost stricte, s-au curatat intai strazile, iar oamenii trebuiau sa stranga zapada din interiorul curtilor pentru a elibera zidurile caselor. In acea perioada zapada era obligatoriu depozitata doar pe scuaruri si pe terenurile virane.text și imagine preluate.

https://www.facebook.com/groups/375478421286469/permalink/553914393442870/