Plângea un spic de grâu în lan
Plângea de sete…de căldură
Iar soarele ardea năpraznic
Făcând pământul praf şi zgură…
Plângea un spic şi plânsul lui
Un roşu mac l-a auzit
Şi l-a transmis prin mii de maci
De la apus la răsărit
Şi-n ziua ce trecea, toridă
Un zumzet blând spre zări urca
O rugă fără de cuvinte
La poarta cerului bătea:
O, Tată Sfânt…nu vezi? n-auzi
Cum plânge grâul ars de soare?
Cum florile-au pierdut parfumul
Şi nu e apă în izvoare?
Ştiu că eşti bun şi-ndurător
Şi mersul vremii îl veghezi
Tu ai putere Blând Părinte
Să ierţi…să binecuvântezi…
Revarsă ploaie peste lume
Trezeşte plantele la viaţă
Dă-ne sărutul Tău Părinte
În fiecare dimineaţă…

Maria Luca

Foto net