Plângea un spic

Plângea un spic de grâu în lan
Plângea de sete…de căldură
Iar soarele ardea năpraznic
Făcând pământul praf şi zgură…
Plângea un spic şi plânsul lui
Un roşu mac l-a auzit
Şi l-a transmis prin mii de maci
De la apus la răsărit
Şi-n ziua ce trecea, toridă
Un zumzet blând spre zări urca
O rugă fără de cuvinte
La poarta cerului bătea:
O, Tată Sfânt…nu vezi? n-auzi
Cum plânge grâul ars de soare?
Cum florile-au pierdut parfumul
Şi nu e apă în izvoare?
Ştiu că eşti bun şi-ndurător
Şi mersul vremii îl veghezi
Tu ai putere Blând Părinte
Să ierţi…să binecuvântezi…
Revarsă ploaie peste lume
Trezeşte plantele la viaţă
Dă-ne sărutul Tău Părinte
În fiecare dimineaţă…

Maria Luca

Foto net

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Plângea un spic

  1. A republicat asta pe Dumnezeu e în control.

    Apreciază

Comentariile sunt închise.