„Căile lui Dumnezeu sunt desăvârșite, Cuvântul Domnului este curățit; El este un scut pentru toți cei ce caută adăpost în El. Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Și cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru? ” (2 Samuel 22:31, 32).

În versetele meditației noastre de azi, David ne vorbește despre câteva lucruri extrem de importante. Vom privi la unul dintre acestea și anume calea Domnului (sau căile Domnului). Care este perspectiva ta cu privire la calea sau căile Domnului? Ce spun oamenii din lume despre calea Domnului?

• „E o cale lipsită de plăceri.” Când oamenii care nu-L cunosc într-un mod personal pe Domnul afirmă despre calea Lui acest lucru, ei se referă la plăcerile de o clipă ale păcatului. Pentru ei, nu se poate o altfel de viață; nu se poate o viață mai bună decât cea trăită din plin în păcat. De ce au o astfel de perspectivă? Deoarece n-au gustat o viață mai bună și li se pare că nu există o plăcere mai mare decât cea adusă de păcat, orice formă ar putea avea el. Odată un predicator spunea că credinciosul, în momentul în care păcătuiește, prețuiește mai mult păcatul decât Îl prețuiește pe Dumnezeu. David era conștient că oamenii fără Dumnezeu nu aveau cum să conceapă faptul că poate exista o viață mai bună decât cea trăită dintr-o plăcere efemeră a păcatului în alta. Îndemnul lui din Psalmul 34:8 este valabil și aici: „Gustați și vedeți ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!”

• „E o viață monotonă și plictisitoare. Nimic palpitant nu se întâmplă pe această cale a Domnului.” Oare chiar așa să stea cu adevărat lucrurile? Personal, nu cred să existe o cale mai plină de aventură decât cea în care îl ai ca inamic numărul unu pe diavolul și ești ținta atacurilor lui. Însă pe calea Domnului nu suntem lipsiți de „vestimentația” potrivită pentru a putea avea biruință.

• „Este o viață tristă.” Din nou, acest lucru poate fi rostit doar de oamenii care n-au gustat din dulceața lui Dumnezeu. Tot lui David, la un moment dat (după cum am văzut într-o meditație anterioară) i-a lipsit ceva ce și-a dorit din toată inima să aibă din nou. Ce anume? Bucuria mântuirii lui! Viața trăită pe calea Domnului este o viață caracterizată de adevărata bucurie, care vine din Dumnezeu.

Însă cum află omul despre această cale a lui Dumnezeu? De unde știm că nu e o invenție sau născocire pur omenească? De unde știm că această cale chiar există? Nu cred că la întâmplare psalmistul David menționează în continuare Cuvântul Domnului. Ce frumos leagă lucrurile aici! Mai întâi ne este menționată calea Domnului, apoi este menționat Cuvântul lui Dumnezeu. De ce? Deoarece în Cuvântul lui Dumnezeu găsim adevărul despre calea Lui.

Calea Domnului, deși e o cale în care găsim adevărata bucurie, nu este o cale lipsită de încercări, probleme și necazuri. Mântuitorul îi avertiza pe ucenici cu privire la faptul că în lume urmau să aibă necazuri. Însă tot El îi și încuraja, iar baza încurajării era însăși biruința Lui asupra lumii: „[…] dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33).

Închei meditația de astăzi cu versurile unei cântări compuse de fratele Nicolae Moldoveanu:

1. Pe calea îngustă e luptă,
   Plăceri, deșertăciuni, pe ea nu-s:
   Nu-i împodobită, da-i dreaptă
   Și e bună, că duce în sus.

R: /: Drept la cer conduce,
A lupta este bine pe ea. : /

2. Viața-aceasta nu ține-așa mult,
   Deci n-o pierde fără de folos;
   Mergi pe cale-aceasta cu avânt,
   Căci ea te duce pân-la Hristos.
3. Chin, dureri vei afla uneori,
   Piedici multe vei întâmpina,
   Dar vei fi însoțit de Isus
   Și vei merge spre cer parcă-n zbor.

Stoica Timotei