Iubirea nu (se) legiferează

dyo

Nu poți legifera iubirea, zicea un slogan ideologic. Ba da, se poate, așa cum poate fi legiferată și bătaia vântului. Este posibil ca briza dimineții să încalce acea lege, în mod repetat chiar, dar asta nu înseamnă că nu putem da legi după bunul nostru plac. Eventual, dacă ținem morțiș să fim ascultați și legea să fie lege, montăm panouri pentru a domestici adierile după cum este scris.

Dar au dreptate acei trepăduși ideologici: e ceva putred în ideea de a supune iubirea unor legi, cam la fel de putred precum moftul lui Xerse, marele împărat de odinioară, de a vedea Marmaraua supunându-se loviturilor sale de bici.

Dacă mă duc la piață și plătesc zece lei pentru un kilogram de mere, iar vânzătorul mă servește respectuos, poate chiar mi le alege pe cele bune și frumoase, se cheamă că Adams Smith a avut dreptate: mâna invizibilă și-a făcut datoria. Chiar…

Vezi articolul original 400 de cuvinte mai mult

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.