Smochinul


Luca 13 : 7-9

A fost odată o grădină
Și un smochin sădit în ea
Iar dupa cum arată- n pildă
Acest smochin nu prea rodea

Dar iată că-ntr-o zi Stăpânul
Și cu Vierul fac un plan
Sa inspecteze ei grădina
Cum fac în fiecare an.

Si zărind cei doi smochinul
Cât e de frumos și mare
Caută plini de bucurie
Să găsească ceva roade.

Dar deodată întristarea
Le cuprinse fața lor
Căci smochinul nalt și falnic
Era sterp pustiu și gol

Căci pe ramurile grele
Printre frunze verzi frumoase
Nu era nici o smochină
Măcar una nu legase.

De ce te țin eu în grădină?
Ca să ocupi degeaba locul
Vier, adu degrab securea
Căci va avea ca soartă focul

Iar când Stăpânul se gândește
Să-și desfășoare a lui plan
Îl- aude pe Vier rugându-l
,, O mai îngăduie-l un an”

Vierul iată mijlocește …
-Mai lasă-l încă un an stăpâne
Am să îl sap jur împrejur
O să-i pun gunoi la rădăcină

Nu , zise atuncea ferm Stăpânul
E al treilea an de când aștept
Să facă măcar o smochină
Dar e tot gol și sec și sterp

Și poate-n următorii ani
El tot nu va rodi deloc
Mai bine să-l tăiem chiar astazi
Să fie aruncat in foc

L-oi îngriji cum stiu mai bine
Poate va începe să rodească
Începe-a mijloci vierul
Furia să-i mai potolească…

Mai lasă-l numai anu acesta
Mai mult de el m-oi ocupa
Iar de nu va aduce roadă
Atuncea Doamne îl vei taia.
…………………………………………….

Privind acum atent grădina
Privind smochinul, pe cei doi
Se pune astăzi o-întrebare
Nu-i oare vorba despre noi?

Nu-s oare eu acest smochin
Ce-n via sfântă am fost sădit?
Nu e vierul Prințul slavei
Ce pentru mine a mijlocit?

Nu-i oare timpul să aduc roadă
Căci gol și sterp destul am stat
De câte ori Stăpânul slavei
Roade in mine a căutat

De cate ori ori Vierul slavei
Na mislocit El pentru noi…
Mai lasă-l Tata anu acesta
Căci este un vlăstar de soi

De câte ori pe calea vieții
Ai fost păzit mereu de o mână
De câte ori securea morții
Nu ți-a ajuns la rădăcină?

Oprește-te din alergare
Acuma la sfârșit de an
Si ia de azi decizii noi
Și chimbă-ți omenescul plan

Azi prin clepsidra veșniciei
A mai trecut un an grăbit
ȘI poate iar Stăpânul slavei
Tot fără roadă te-a găsit

Nu amâna că-i scurtă vremea
Rodește frate bucuros
Căci nu se știe anu acesta
Poate veni oricând Hristos

Iar la măreața judecata
Alt loc să știi: Nu va mai fi
Ori cu Isus o veșnicie
Ori izgonit pentru vecii

Și abia atunci cu lacrimi grele
Vei plânge lipsa rodului
Când izgonit pe totdeauna
Vei fi din fața Domnului.

Dinu Ciolte
21.12.2021

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.