(foto: o parte din copiii familiei Furdui alături de tatăl lor și familia extinsă, imediat după înmormântarea mamei)

Ieri (17 dec. 2021), am condus-o pe ultimul drum pe sora Elena, mama celor 15 copii ai familiei Furdui. Doar 10 dintre frați au fost prezenți la slujba de înmormântare. Restricțiile generate de pandemie i-au pus pe unii în imposibilitatea de a călători spre casă.
Majoritatea au venit de departe. De la mii sau zeci de mii de kilometri, pentru a fi alături de tatăl lor în aceste momente grele și pentru a se întâlni, în unele cazuri, după 25 de ani.
După cum era de așteptat, nici Petru, nici Camelia cu cei șapte copii nu au fost prezenți. Și-ar fi dorit atât de mult… Mi-a spus-o Petru la ultima discuție telefonică. Au insistat, au făcut toate demersurile legale necesare. Dar statul german, prin instituțiile sale, în numele ”protecției”, ”iubirii” și a ”interesului suprem” – a manifestat încă o dată o atitudine inumană de sfidare, în fața durerii și a suferinței acestei familii.
Pentru că durera lor e și a noastră, astăzi (18 dec. 2021) am fost în stradă considerând că este nevoie să spunem în mod public: nu-i drept, nu e normal, nu e uman ceea ce se întâmplă acestei familii! Alături de sutele de mii de oameni din lumea întreagă, împreună cu familia extinsă Furdui, astăzi, din Hunedoara, vrem să transmitem un singur mesaj: Jugendamt! Lăsați copiii să se întoarcă acasă!

pastor Marius Hanganu