Mirabila nădejde

Iarna și-a întins hotarul, chiar și-n suflete a nins,Conștiința-i fără voce, iar trădarea a învins,Dintr-odată viața, parcă, și-a oprit firescul mersȘi sub lespezi de tăcere e-ngropat tot ce-are sens. Îndoiala ne dezbină, apatia n-are leac,Între solitare ziduri ziua-i lungă cât un veac,Curg sloganurile sloiuri din amonte spre aval,Din vâltoare, fără vâsle, mulți nu mai ajung […]

Mirabila nădejde
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.