Avem multe pretenţii de la predicatori. Foarte bine. Predicarea Cuvântului lui Dumnezeu nu poate fi făcută oricum. În urmă cu două zile am scris o pledoarie biblică pentru predicarea expozitivă. Dacă o biserică doreşte să fie sănătoasă atunci păstorii şi predicatorii ei trebuie să descopere semnificaţia şi intenţia pasajului biblic, acestea devenind conţinutul şi intenţia predicii.

Ce pretenţii avem însă de la noi, cei care ascultăm predica? Ei bine, aşa cum predicatorul trebuie să predice expozitiv, membrii trebuie să asculte expozitiv. Ce înseamnă asta? Atunci când Cuvântul este predicat, nu urmărim în primul rând sfaturile acelea practice, deşi Scriptura ne învaţă multe aspecte practice. Nu căutăm acele mesaje şi idei care gâdilă respectul de sine sau ne confirmă propriile păreri.

Mai degrabă, un membru al bisericii lui Cristos aşteaptă să audă vocea şi mesajul lui Dumnezeu, descoperit în Cuvântul Său. Aşteptăm să-L auzim pe Dumnezeu vorbindu-ne adevărurile pe care le-a scris, izvorâte din dragostea Sa atotştiutoare, pentru slava Sa şi binecuvântarea noastră. Ascultarea semnificaţiei unui pasaj biblic şi acceptarea acelei semnificaţii ca fiind ideea centrală pentru viaţa mea personală şi a noastră, colectivă, este o ascultare expozitivă a predicii.

1️⃣ Stârneşte o foame după Cuvântul lui Dumnezeu. Pe măsură ce ne acordăm urechile după un stil de predicare a cărui idei principale sunt semnificaţia principală a unui pasaj biblic, ne obişnuim să-L ascultăm pe Dumnezeu. Vom fi fluenţi în limbajul Sionului şi familiarizaţi cu temele sale principale. Cuvântul Său / vocea Sa devine ceva dulce (Ps. 119:103-104). Iar pe măsură ce se întâmplă acest lucru, vom fi în stare să respingem din fundal alte voci ce se luptă cu vocea lui Dumnezeu pentru controlul vieţii noastre. Ascultarea expozitivă ne oferă o ureche sănătoasă cu care să-L auzim pe Dumnezeu.

2️⃣ Ne focalizează pe voia lui Dumnezeu. Agenda noastră devine secundară. Agenda predicatorului devine secundară. Agenda lui Dumnezeu pentru poporul Său ajunge centrală, ne rearanjează priorităţile şi ne aşează pe direcţia ce-L onorează. Domnul însuşi a spus: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele Mă urmează” (Ioan 10:27). A asculta vocea lui Isus aşa cum este înregistrată în Cuvântul Său devine un element critic pentru a-L urma pe El.

3️⃣ Protejează Evanghelia şi viaţa noastră de alterare. Scriptura ne spune că „va veni vremea când oamenii nu vor mai suporta învăţătura sănătoasă, ci îşi vor îngrămădi învăţători după poftele lor, ca să audă doar lucruri ce le gâdilă urechile. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor duce după mituri” (2 Tim. 4:3-4). Orice alt fel de ascultare va avea în cele din urmă efecte dezastroase. Învăţătorii falşi vor intra în biserică şi în casă, prin internet, acoperind Evanghelia şi în cele din urmă, înlocuind-o cu basme şi falsuri. Când membrii unei biserici cultivă obiceiul predicării expozitive, ei îşi curăţă urechile ce-i gâdilă înspre învăţături suspecte şi protejează Evanghelia de alterare.

4️⃣ Încurajează păstorii dedicaţi. Acei bărbaţi care se ostenesc în predicare şi învăţăre sunt vrednici de o îndoită cinste (1 Tim. 5:17). Nu există descurajare sau o lipsă de cinstire mai mare pentru astfel de oameni decât nişte membrii neatenţi la Cuvântul lui Dumnezeu. Bărbaţii credincioşi înfloresc în solul fertil al membrilor ce ascultă Cuvântului predicat. Ei cresc în curaj atunci când membrii ascultă atent vocea Domnului şi manifestă dovezi ale ascultării. În calitate de membrii ai unei biserici, putem purta de grijă păstorilor şi învăţătorilor noştri, prevenind descurajări şi dezamăgiri nefolositoare prin cultivarea obiceiului ascultării expozitive.

5️⃣ Beneficii colective. În mod repetat, autorii Noului Testament îndeamnă bisericile locale să fie unite, să aibă o singură gândire. „Vă îndemn, fraţilor, în Numele Domnului nostru Isus Cristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire şi să nu fie dezbinări între voi, ci să fiţi pe deplin uniţi în gândire şi în scop” (1 Cor. 1:10, vezi şi Rom. 12:16; 2 Cor. 13:11; 1 Petru 3:8). Adunându-ne în biserica locală, ascultând împreună vocea lui Dumnezeu prin predicare, suntem modelaţi într-un singur trup. Suntem uniţi în înţelegere şi scop. Iar aceasta va fi o mărturie despre adevărul Evangheliei lui Isus Cristos (Ioan 17:21). Dacă ascultăm urmărindu-ne doar propriile interese sau agende, dacă avem doar interpretări personale, „fiecare cu interpretarea lui”, idiosincrazii, riscăm să rupem unitatea, provocând dispute despre probleme secundare şi slăbind mărturia colectivă a Evangheliei.

Cum putem cultiva obiceiul ascultării expozitive?

Va urma…

Iosua Faur