Un răspuns GENIAL…

Un profesor de filosofie ateu discuta cu elevii săi despre problema pe care știința o are cu Dumnezeu. Mergând printre bănci, acesta și-a întrebat unul dintre studenți
Profesorul: ”Dumnezeu este bun?”
Studentul: ”Da.”
Profesorul: ”Dar, diavolul este bun?”
Studentul: ”Nu.”
Profesorul: ”Ai dreptate, dar, spune-mi, fiule, dacă există răul pe pământ?”
Studentul: ”Bineînțeles.”
Profesorul: ”Răul e peste tot, nu-i așa? Și Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?”
Studentul: ”Da.”
Profesorul: ”Atunci, cine a creat răul?”
Studentul: ”…”
Profesorul: ”Bine, hai să analizam subiectul din alt punct de vedere. Din moment ce răul există și conform principiului că ceea ce facem definește ceea ce suntem, atunci Dumnezeu este rău. Există pe lume boli? Imoralitate? Ură? Urâțenie? Toate aceste lucruri groaznice, există?”
Studentul: ”Da, domnule.”
Profesorul: ”Atunci, toate aceste lucruri teribile de cine au fost create?”
Studentul ezită să răspundă la întrebare.

Profesorul: ”Știința susține că omul este înzestrat cu 5 simțuri pentru a putea percepe lumea din jur. Spune-mi, l-ai văzut vreodată pe Dumnezeu?”
Studentul: ”Nu, domnule.”
Profesorul: ”Dar, ai avut ocazia să-l auzi?”
Studentul: ”Nu.”
Profesorul: ”Și nici nu l-ai simțit, nu l-ai gustat sau mirosit?”
Studentul: ”Mă tem că nu, domnule.”
Profesorul: ”Și, totuși, crezi că există?”
Studentul: ”Da, cred.”
Profesorul: ”Conform regulilor sale empirice, știința spune că Dumnezeul tău nu există. Ce spui despre asta, fiule?”
Studentul: ”Nimic! Eu am doar credința mea!”
Profesorul: ”Aceasta este problema pe care știința o are cu Dumnezeu. Nu există nicio dovada, ci doar credința.”
Studentul: ”Domnule profesor, pot să vă adresez și eu o întrebare? Există senzația de căldură?”
Profesorul: ”Desigur că există! Ție nu ți-a fost niciodată frig?”
Toată clasa a început să râdă de studentul cu pricina.
Studentul: ”De fapt, domnule profesor, frigul nu există. În conformitate cu legile fizicii, ceea ce se consideră a fi frig reprezintă de fapt absența căldurii. Orice corp poate fi considerat obiect de studiu atâta vreme cât transmite energie. Zero absolut (-273°C) reprezintă absența totală a căldurii, toată materia devine inertă și incapabilă de a reacționa la această temperatură. Dar, senzația de rece nu există, noi am inventat această noțiune pentru a exprima ce simțim în cazul absenței căldurii.”
În sală s-a făcut liniște.
Studentul: ”Dar întunericul, domnule profesor, cum credeți, există întuneric?”
Profesorul: ”Sigur că există! Altfel, cum s-ar numi noaptea dacă nu ar fi întuneric?”
Studentul: ”Vă înșelați din nou, domnule profesor. Întunericul, de asemenea nu există. Întunericul este, de fapt, absența luminii. Putem studia lumina, dar nu și întunericul. Putem pune în aplicare piramida lui Newton pentru a deosebi lumina obișnuită de cea multicoloră, de asemenea, putem studia diferite lungimi de undă pentru fiecare culoare, dar întunericul nu poate fi măsurat. O simplă rază de lumină poate pătrunde bezna și întunericul dispare. De exemplu, cum puteți să vă dați seama cât de întunecat poate fi un spațiu? Răspunsul ar fi: prin măsurarea cantității de lumină destinate acestui spațiu. Întunericul este o noțiune folosită de către noi, oamenii, pentru a descrie ce se întâmplă în cazul lipsei luminii. Și, acum, pot să vă întreb, există moarte?”
Profesorul: ”Există viață, există și moarte, aceasta fiind latura opusă a vieții.”
Studentul: ”Și iarăși nu aveți dreptate. Moartea nu este latura opusă a vieții, ci lipsa acesteia. Se pare că teoria pe care vă bazați este lipsită de fundament științific.”
Profesorul: ”Ce vrei să demonstrezi, tinere?”
Studentul: ”Acum spuneți-mi, domnule profesor, le predați studenților teoria ca ei au evoluat din maimuță? Ați observat vreodată evoluția cu propriii ochi?”
Profesorul zâmbește, înțelegând ce urmărește studentul.
Studentul: ”Nimeni nu fost martor acestui proces, reiese că ar trebui să vă considerați mai degrabă predicator decât om de știință.”
Toți au început să râdă.
Studentul: ”Și, acum puteți să-mi spuneți dacă există cineva care a văzut vreodată creierul unui savant? L-a auzit , l-a mirosit sau poate l-a atins?”
Clasa continuă să râdă.
Studentul: ”Cu siguranță, că nimeni. Așadar, conform regulilor empirice pe care vă bazați, știința spune – cu tot respectul – că nu aveți creier. Dacă știința spune că nu aveți creier, cum să avem încredere în cursurile dvs, domnule profesor?”
Acum clasa e cufundata în tăcere.
Profesorul: ”Presupun că va trebui să crezi, pur și simplu.”
Studentul: ”Deci, acceptați că există credință și, de fapt, credința există împreună cu Dumnezeu.”
Profesorul s-a așezat jos, fără a mai scoate un cuvânt…
Studentul respectiv se numea… Albert Einstein.

http://perfectmedia.tv/un-profesor-si-a-intrebat-intrebat-studentii-daca-exista-dumnezeu-raspunsul-o-adevarata-lectie-de-viata-pentru-noi-toti/

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.