De ce te plângi când ai un Tată,

De ce te plângi când ai un Tată,

Ce poartă zilnic grija ta?

Când ți-a deschis spre cer o poartă,

Să poți intra la El, prin ea.

De ce te plângi de suferința,

Ce adesea e din vina ta?

Când El purtat-a umilința,

Pe care nici n-o merita.

De ce te plângi așa mereu,

Și faci din orice, tragedie?

Când poate ar vrea în locul tău,

Nu unul, ci mai mulți să fie.

De ce te plângi fără oprire,

Și tot găsești ceva mereu?

Când alții poate au motive,

Dar nu cârtesc când le e greu.

De ce te plângi când ai ca Tată

Pe Cel ce poartă grija ta mereu ?

El nu te lasă singur niciodată,

Va fi cu tine totdeauna, dragul meu!

Pîslaru Cristina

10.10.2018

Foto.net

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.