„Pentru că nici Fiul omului n-a venit să i se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.” Matei 20:28

Slujirea nu este doar un lucru ce trebuie bifat în agendă. Ea reprezintă inima trăirii creştine! Isus a spus: „Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.” El a rezumat viaţa în două cuvinte; slujire şi dăruire. Imaginea fără expresie duce la depresie. Studiile fără slujire duc la stagnare. Vechea comparaţie între Marea Galileii şi Marea Moartă este încă adevărată. Marea Galileii este plină de viaţă, deoarece este alimentată cu apă şi ea o dă mai departe, însă în Marea Moartă nu trăieşte nimic, deoarece apele stagnează. Ultimul lucru de care avem unii nevoie este încă un studiu biblic. Deja cunoaştem mult mai mult decât punem în practică. Avem nevoie de experienţă în slujire, pentru a ne întări muşchii „spirituali”. Slujirea este total opusă firii noastre. în loc să spunem: „Caut o biserică, în care nevoile să-mi fie împlinite şi în care să fiu binecuvântat”, ar trebui să ne rugăm: „Doamne arată-mi locul în care doreşti să slujesc şi să fiu o binecuvântare. În loc să aştepţi ca alţii să te slujească, pe măsură ce te maturizezi în Cristos, focalizarea vieţii tale se schimbă pe slujirea semenilor. Un ucenic matur al lui Isus nu se mai întreabă: „Cine îmi va împlini nevoile?” ci „Ale cui nevoi le voi împlini azi?” Adresează-ţi şi tu această întrebare!