V O R B E

Mă bucur când mi se zice: “Haidem la Casa Domnului!”
Mai crezi încă în acest verset? Sau mai bine zis, mai are acest verset rezonanță pentru mine, pentru tine, se mai aplică în viețile noastre? L-am auzit de atâtea ori în predici, în îndemnuri, l-am citit de atâtea ori, și cu toate acestea, impresia mea este că ne aflăm la ani-lumină de el. Chiar ne mai bucurăm noi când venim în Locașul lui Dumnezeu?
Te bucuri atunci când trebuie să mergi la biserică la fel cum te bucuri că ți-ai luat bilete la nu știu ce meci de fotbal ? Te bucuri la fel ca atunci când îți începe telenovela preferată din care nu ai ratat niciun episod de vreo trei sezoane încoace? Păi dacă luăm în considerare cele de mai sus…noi nu prea ne bucurăm.

Venim la biserică obosiți și plictisiți să vedem aceeași oameni, să stăm pe aceleași scaune și să cântăm aceleași cântece. Nu prea ne convine că avem o singură zi liberă pe săptămână și pe aceea trebuie să o împărțim între două programe de biserică. Venim enervați pentru că ne-am trezit târziu și am întârziat, pentru că copiii se ceartă că nu mai știu cu ce să se îmbrace, pentru că parcarea este plină și lista cu motive care încearcă să îți fure bucuria poate continua destul de mult. Pe chipul nostru nu există nici măcar un zâmbet care să îl încurajeze pe cel venit nou în biserică, pe cel ce calcă pentru prima dată pragul Casei Domnului. Noi suntem cei care dăm oamenii afară din biserică…noi prin fețele noastre plouate și prin monotonia care ni se așterne pe chip. Așteptăm ca Dumnezeu să lucreze și să facă minuni mari…așteptăm o mare trezire spirituală. Venim acasă dezamăgiți de membrii, de predicatori, de toți ceilalți, numai de noi înșine nu…

Dragul meu, draga mea, bucuria pe care o simți când ști că urmează să te întâlnești cu cel care te-a creat într-un chip atât de minunat ar trebui să fie enormă…ar trebui să fi mai plin de emoție în Casa lui Dumnezeu decât dacă ai mânca la aceeași masă cu Trump. Să fii la fel de bucuros ca atunci când echipa ta preferată înscrie, ca atunci când ști că urmează să primești ceva ce ți-ai dorit de multă vreme. Apostolul Pavel ne îndeamnă în toate epistolele sale să ne bucurăm! Ce diferență văd cei din jur între noi și cei care nu îl cunosc pe Dumnezeu, dacă nu se vede pe chipul nostru dragostea și blândețea și pacea pe care o lasă credința în Isus Hristos? Ce altă metodă de evanghelizare poate fi mai eficientă decât bucuria molipsitoare a unui suflet salvat?

Te rog, nu îl mai lăsa pe cel rău să îți răpească bucuria de a te numi Fiu de Dumnezeu! Nu îi mai da voie să te umilească, să se joace cu tine și să fure toată energia din tine când mergi în Casa Domnului. Haideți să ne bucurăm cu adevărat de fiecare moment pe care îl mai putem petrece în părtășie fără să fim persecutați! Haideți ca atunci când pășim pe poarta bisericii să ne gândim o clipă: Aici este Căminul lui Dumnezeu! Am venit cu inima curată să îi mulțumesc pentru toată binecuvântarea Lui! Am venit să îi arăt cât de mult îl iubesc cu toată ființa mea! Nu voi lăsa pe nimeni să îmi fure bucuria, indiferent de ce vor zice cei din jurul meu, pentru că într-o bună zi, lipsa mea de bucurie ar putea să mă facă să rătăcesc și să pierd direcția spre Cerul Etern.

Dumnezeu să vă binecuvinteze și să vă facă să înțelegeți importanța bucuriei!

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.