Sa tac cand mii de lacrimi se scurg ades sub gene

Si-aud în cer ecouri de plânset si suspin,

As putea sa fac asta de n-as fi stat pe cruce,

Ca sa-ti arat iubirea, am fost rănit de spini … .

Sa tac cand suferința, se scaldă în baltoace,

De lacrimi ce-s vărsate din suflete ce dor,

Cand raul , se tot lupta sa faca ce nu-mi place,

Sa tragă în capcana un suflet muritor … .

Sa tac cand rugăciunea, se ‘naltă către ceruri,

Lovește cu putere , a cerului veșmînt,

Cum as putea sa stau nepăsător la cereri,

Ce vin din suferinta si-asteapta un cuvânt.

Dacă ti-a spus o voce cândva ca nu imi pasa,

Sa nu-i asculți ecoul, căci e de la cel rau,

Căci Eu Sunt lângă tine si cand seara se lasa

Si-n zorii dimineții fiindca-s Dumnezeu!

Alexandra Prelipcianu