SĂ-MI FII, ISUS…


Să-mi fii, Isus, în cercetare,
Secure grea proptită-n trunchi!
Și-n arzătoarea Ta mustrare
Să-mi dai un strop de îndurare
Când biruit cad în genunchi…

Să-mi fie Legea-Ți din iubire
Ca foarfeca-n tulpina mea!
Să-mi taie-adânc lumeasca-mi fire
Să nu-mi mai ducă-n ispitire
Mlădița care rod Ți-o da…

Să-mi fie Chipul Tău, Hristoase,
Ca secera înfiptă-n lan!
Și toate spicele-mi mănoase
Să se aplece bucuroase
Spre-a fi tăiate an de an…

Să-mi fie Gura Ta de miere
Și Limba Ta un bici de foc!
Să nu adorm din neveghere
Sorbind a diavolului fiere
Și-apoi să n-am Ulei deloc…

Să-mi fii, Isuse, în furtună,
O Stâncă Tare de granit!
Legat de Tine-n vreme bună,
Când valurile se răzbună
O să-nțeleg cât m-ai iubit…

Mihaela Mănescu

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.