Moartea dovedește ca efemere toate țelurile lumești ale omului, cum ar fi bogăția, aprecierea sau sănătatea, și îl pune pe om în același timp în fața întrebării despre sensul acestei vieți, despre conținutul său spiritual și despre fundamentul speranței. Deși întrebarea despre moarte trebuie să fie socotită printre întrebările centrale ale omului, este de mirare că omul tăgăduiește moartea sa și o ignoră.

(Anton Ziegenaus)