Nu-i medicament pe lume

Cum e vorba bună, dulce,

Simți că-ți trece suferința

Și-alinare îți aduce!

Dar ce acră și amară

Este spusa cea cu ură,

Te îmbolnăvește-n grabă

Vorba rece, vorba dură!

Ce frumos e omul care

Îți explică plin de pace,

Te străpunge cu căldură,

Inima bună ți-o face!

Când privești fața senină

Ce emană bunătate,

Simți cum curge înspre tine

Un izvor de sănătate.

Cât de greu e în prezența

Omului plin de mândrie,

Care-ntruna te suprimă

Explicând, ce multe știe!

Nu-i mai mare om pe lume

Ca cel care se smerește,

Care-și lasă faptele

Să arate cine este!

Vreau să stau la umbra crucii

Aplecat în rugăciune,

Să-I spun Domnului durerea

Și multa-mi amărăciune.

Să nu spun o vorbă aspră

Celui stors de suferință,

Ci să-l mângâi în durere

Întărindu-l în credință.

În zadar mi-a fost trăirea

Dacă n-am avut iubire,

Dragoste și bunătate

Pentru-acel de lângă mine!

Tot ce vreau să mi se dea

Să ofer, la rândul meu,

Așa face un creștin

Ce-i iubit, de Dumnezeu!

Autor: Daniel Hîrtie