În urmă cu două zile, soția mea m-a rugat sa o ajut cu liniștea la programul copiiilor din Ali-Baba. Chiar in fata mea s-a așezat un copil frumos, cu ochii albaștri, dar tare murdar și neingrijit. Mi-a atras atenția imediat si, contrar obiceiului meu, am început sa-l studiez. Situația acestui copil mi-a frânt inima! Cand m-am uitat mai atent la adidasii lui, am văzut că erau cu vreo trei numere mai mari si foarte vechi, după cum se vede în poze. Ma gândeam ca la sfarsitul programului sa merg cu el in oraș si să-i cumpăr o pereche de încălțăminte.
Intre timp, soția mea, ma scoate afară și îmi spune că are o pereche de adidași noi si ca daca vreau sa i le dau unui copil. Ea nu știa ce gandeam si nici nu-l văzuse pe copilul din fața mea.
Stăteam cu adidașii noi in mâna si ma rugam sa i se potrivească. La finalul întâlnirii l-am oprit pe acest copil si i-am dat încălțămintea nouă. Cand si-a dat adidasii jos am văzut că avea doar o soseta, celălat piciorus era fără. Cand a încercat încălțămintea nouă i-a venit perfect pe picior. Plângea! Mi-a spus că in viata lui nu a avut o pereche de încălțăminte nouă! Părinții lui l-au parasit de mic si acum un unchi de al lui are grija de el.

Dumnezeu stie si nr pe care-l purtam la adidași!

Sursa: Sali Sabri