Nu ne mai intoarcem niciodata aici. De fiecare secunda pe care o traim, depinde VESNICIA noastra.

Cind ne vom privi urma pasilor din aceasta vale a umbrei morti, vom constata poate prea tirziu, ca puteam iubi mai mult, puteam sluji mai mult, puteam lauda mai mult Numele Lui, puteam trimite in cer pentru vesnicie mai mult material pentru casa noastra vesnica si n-am facut-o….

Vom regreta tardiv, atitea ocazii pe care EL DOMNUL ni le-a pus inainte si pe care le-am ratat. Cite oportunitati binecuvintate de slujire pe care le-am respins, cite HARURI pe care le-am pierdut…

Ne vom ingrozi, uitindu-ne la usile de-atitea ori deschise de mina LUI, pe care n-am intrat!!!!

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, cind evreii erau arsi in crematoriile de de la Auchsvitz si Birchenau, traia un mare om bogat care a investit o suma uriasa cumparind viata unui numar de aproape 4000 de evrei pe care i-a angajat in fabrica lui si i-a salvat de la moarte.

Dupa terminarea razboiului cind a aflat ca au fost ucisi si arsi peste 6 milioane de evrei, s-a prabusit in genunchi in agonie si bocete de plins.

Cei salvati de el l-au inconjurat cu aceleasi lacrimi si suspine.

Maistrul fabricii lui , un evreu destept l-a imbratisat si ia spus ca nu trebuie sa regrete nimic, caci a salvat atitea vieti totusi.

El a raspuns:”Puteam sa-mi vind masina asta, si cu banii pe ea mai salvam 10 oamini, puteam sa-mi vind ceasul de aur si mai salvam 5 , puteam sa-mi vind lantul de la git si mai salvam 2. …., oare de ce n-am facut-o, de ce,de ce, si s-a prabusit la pamint in hohote de plins!!!”…

In ziua cind vom incepe vesnicia, regretele pentru tot ce am mai fi putut face pentru EL SI SLAVA LUI , vor fi prea tarziu…

Sursa: Internet