De ce vrea Europa să-l ucidă pe Hristos chiar de ziua Lui | Opinie de Silviu Sergiu
De ani buni, Europa se chinuie să-l ucidă pe Hristos. Chiar de ziua Lui. De Crăciun, eforturile birocraților bruxellezi se întețesc. Ei mai renunță benevol la câteva simboluri ale Crăciunului, în numele unui multiculturalism prost înțeles sau, și mai periculos, ticălos. Principalul motiv pentru care politicienii europeni se feresc să ureze ”Crăciun fericit!”, înlocuindu-l cu ternul ”Felicitări de sezon”, este acela de a nu leza sentimentele religioase ale ne-creștinilor. Un argument ipocrit și ilogic.

Religiile Lumii, inclusiv Islamul (varianta lui neideologizată, diferită de islamism) nu vorbesc despre suprimarea celorlalte religii. Nu se arată deranjate de simbolurile acestora. Fac acest lucru facțiunile religioase radicale. Să luăm un exemplu la modă: cei care proclamă nevoia distrugerii creștinismului sunt islamiștii. Sentimentele cui nu vrea Europa să le lezeze? Sentimentele musulmanilor radicali? Absurd. 
Poate toleranța de care dă dovadă Europa izvorăște din frică. Din teama de a nu provoca noi și noi atentate sângerose. Este o iluzie. Atentatele vor continua, pentru că scopul fundamentaliștilor este de a supune religios Europa. Nu se vor opri până ce Bătrânul Continent nu va fi islamizat 100%. Fiecare concesie pe care Europa o face islamiștilor este un pas înapoi, un semn de slăbiciune, care-i va încuraja pe extremiști să continue jihadul. De câte ori Europa se va feri să-și afirme identitate creștină, islamiștii vor avea dovada că se apropie de scopul islamizării continentului.   
Care este motivul pentru care unii politruci comunitari subminează creștinismul din interior? Cred că avem de-a face cu un amestec de interese economice și ideologice. Policienii știu că în deceniile următoare, Europa va trebui să absoarbă un număr mare de imigranți musulmani, pentru a compensa deficitul de forță de muncă și a permite UE să rămână o economie competitivă. În așteptarea acelui moment, unii își imaginează că dacă vor uniformiza sentimentele religioase, dacă vor minimaliza rolul creștinismului în societățile vestice, va fi eliminat un focar de tensiune inter-rasială, inter-etnică. Nimic mai greșit, pentru că asaltul la adresa creștinismului din zilele noastre antagonizează de pe acum taberele, iar tensiunile acumulate acum s-ar putea să fie imposibil de gestionat.   
Este și un interes ideologic la mijloc. Spiritul lui 1968 nu a dispărut din Europa, aș zice chiar că a revenit în forță. Marxismele sunt din nou la mare căutare, mai ales în Parlamentul european. Războiul cu Biserica este iarăși la modă. Totul, în numele evoluției societății, care, vezi Doamne, este captivă dogmelor creștine.
De-a lungul istoriei, contracararea sentimentelor religioase (în fond, anihilarea unei libertăți democratice: libertatea de conștiință), lupta cu Biserica, au fost instrumente ale progresului. Până la un moment dat, în istoria universală, ele s-au justificat pentru a echilibra raporturile dintre Biserică și Stat. Biserica a fost timp de secole extrem de puternică, ea se confunda de multe ori cu autoritatea politică, iar o contrapondere laică la aceasta era necesară, pentru a elimina abuzurile clericilor. 
În sec. XV-XVI, umaniștii au luptat pentru valorizarea omului în raport cu Biserica. Omul a dobândit o identitate concretă în fața Divinității, nu a mai fost privit ca un simplu obiect ritualic de uz religios, bun de exploatat financiar de către Biserică, deși sărăcia lui ajunsese să-i pună-n pericol existența. Reforma lui Luther a contribuit la procesul de emancipare a omului religios de sub tutela Bisericii. 
Umanismul și Reforma au pregătit terenul pentru Iluminism. Primele două l-au încurajat pe om să se afirme ca individ și să lupte pentru drepturile și libertățile sale democratice. Iluminismul l-a făcut conștient de drepturile sale politice și l-a împins să și le exercite, chiar dacă în urma izbucnirii unor revoluții. Iluminismul a trasat o graniță foarte clară între Biserică și Stat. Rolul Bisericii s-a redus, iar consecința a fost modernizarea Statului. A fost un salt evident, un progres incontestabil, chiar dacă ideile iluministe au fost cauza unor evenimente istorice tragice. De pildă, în timpul Revoluției Franceze s-au sădit primele semințe ale ideologiilor totalitare din secolul XX, comunismul și fascismul, cu forma sa odioasă, nazismul. Pe de altă partă, Războiul de independență a SUA, animat de ideile iluministe ale ”Părinților fondatori”, a dus la crearea celui mai eficient sistem politio-social și a celui mai puternic stat- națiune cunoscut în Istorie. 
Pănă acum, lupta cu sentimentele religioase a fost, așadar, necesară, pentru a echilibra raportul de forțe între Biserică și Stat. De secole bune, echilibrul este asigurat, iar cel mai mare câștig de pe urma acestuia este saltul impresionant făcut de omenire în ultimii 200 de ani. Sunt mulți care consideră că traversăm cea mai fertilă perioadă din istoria omenirii. Progresiștii, a căror acțiune pune în pericol însuși progresul, vor să meargă înainte. Dușmanii Creștinismului vor să treacă la etapa următoare: distrugerea religiilor, în numele unui ateism ”progresist” și ”elberator”. Interesant este că doar în societățile creștine se manifestă energic un astfel de sentiment distructiv. Celelalte religii nu par atât de vulnerabile, nu vrea nimeni să le distrugă din interior.  
Anihilarea Creștinismului va fi un cataclism care va dezechilibra din nou balanța. Sincer, mă îndoiesc că se va ajunge aici, fiind ferm convins că agresiunea atee va întări sentimentele religioase ale creștinilor. Dar dacă, totuși, se va ajunge aici omenirea se va întoarce la dezechilibrele Evului Mediu. 
În noua paradigmă, nu Biserica va fi cea atotputernică, ci Statul ateu. Acest dezechilibru va genera abuzuri din partea Statului. Situația este mult mai periculoasă pentru că Statul este mai puțin moral decât Biserica. Am văzut deja unde poate duce ”moartea lui Dumnezeu”, proclamată de filosofii care au inspirat ideologiile de extremă dreaptă și stângă. 
Secolul XX a fost devastat de mișcări totalitare pentru că oamenii au renunțat să se mai închine lui Dumnezeu, ci s-au prosternat Ideologiilor. Creștinismul prețuiește viața drept o creație divină și, implicit, îl valorizează pe om. Ideologiile au ucis cu sălbăticie milioane de oameni în numele atingerii scopului final. Obiectivul religiei este desăvârșirea morală și spirituală a individului, cel al ideologiilor este anihilarea indivizilor și integrarea lor într-o mare masă de oameni lipsiți de simț critic și conștiință. 
Așadar, soluția nu este anihilarea Creștinismului. Multuculturalismul nu trebuie să însemne supunerea unei religii în fața alteia, ci crearea unor societăți în care indivizii de diferite confesiuni să trăiască armonios, respectând valorile, credințele, libertățile și simbolurile celorlalți.

http://m.evz.ro/de-ce-vrea-europa-sa-l-ucida-pe-hristos-chiar-de-ziua-lui.html