Maria apare de câteva ori în evanghelii, fiind cel mai vizibilă în relatarea lui „Luca şi în cea a lui „Matei. Din aceste surse ştim că Maria a fost o iudeică din Galileea. La vremea anunţării ei de către înger, ea era logodită cu Iosif. Conform naraţiunii din Luca, „îngerul Gabriel a fost trimis la ea în Nazaret, cu vestea că ea va fi însărcinată şi va naşte un fiu (Luca 1:26-38). După vizita Mariei la verişoara ei Elisabeta, în ţinutul deluros al Iudeei, şi după naşterea lui Cristos în „Bethlehem (Luca 1:39-56; Luca 2:1-20), ea mai este menţionată doar în câteva ocazii: când Pruncul este dus în Templu, în situaţia găsirii lui Isus în Templu alături de învăţătorii Legii, la „nunta din Cana şi la cruce (Luca 2:21,41-52; Ioan 2:1-11; Ioan 19:26-27). Uneori, ea este însoţită de fraţii lui Isus (Mt. 12:46-50; Mc. 3:31-35; Luca 8:21). ’
Rolul principal al Mariei este cel de „fecioară logodită, aleasă pentru o binecuvântare importantă, dar şi pentru ostracizare socială. Trauma sarcinii ei este de o asemenea amploare încât Iosif ia în considerare chiar divorţul (Mt. 1:19). Dar sunt şi bucurii şi binecuvântare. Când Maria şi Elisabeta se întâlnesc, Elisabeta o salută în mod profetic prin cuvintele: „binecuvântată eşti tu între femei […] mama Domnului meu”, binecuvântată pentru că „a crezut că vor fi împlinite lucrurile care i-au fost spuse de Domnul” (Luca 1:42-43, 45).
Maria răspunde cu un cântec aprins de „laudă către Dumnezeu (Luca 1:46-55). Cântecul ei aminteşte de rugăciunea Anei (1 Sam. 2:1-10) şi de anumite imagini din „psalmi (de ex. Ps.113), arătând, astfel, familiaritatea ei cu Scripturile evreieşti. Ca autoportret, Magnificat-ul ne oferă un tablou al Mariei ca fiind binecuvântată de Dumnezeu, dintr-o stare socială umilă, o persoană care se teme de Dumnezeu. Ea este şi poetă. Se identifică cu cei flămânzi ai lumii, cu cei care au tânjit după împlinirea promisiunilor vechi făcute lui „Israel. Aceasta este, deci, una dintre imaginile Mariei: logodnica ce a devenit mamă fecioară, tânăra evreică de o pietate exemplară.
La „naştere (Luca 2:4-7), Maria este arhetipul tinerei mame care dă naştere şi îşi înfaşă nou-născutul în scutece. Ea este o marginalizată, neavând un loc potrivit pentru a naşte, trebuind să se mulţumească cu un staul şi cu o iesle. Ca o extensie a rolului ei de mamă, ea apare pentru scurt timp ca mama unui fiu devenit o celebritate în societatea sa. La nunta din Cana Galileei, unde Isus a realizat prima Sa minune, Maria pare să intuiască puterea divină a fiului ei (Ioan 2:3-5).
Maria, cea care meditează la cuvintele Fiului ei, apare în acestă postură în momentul închinării magilor, unde citim că „Maria, însă, păstra toate aceste cuvinte şi cugeta la ele în inima ei” (Luca 2:19), la fel cum face când Isus explică rămânerea Lui în Templu (Luca 2:51).
Un alt rol al Mariei este cel de întristată – mama obligată să fie martora „durerii Fiului ei în „suferinţă şi a execuţiei Lui. Deja la aducerea lui Isus în Templu, Simeon i-a profeţit: „o sabie va străpunge chiar sufletul tău” (Luca 2:35). Este o imagine terifiantă pe care Luca nu o va explica niciodată. Vorbea Simeon despre adânca durere a Mariei pe care o va suferi privind la ce I se întâmplă Fiului ei?
La o vârstă timpurie, Isus le-a provocat părinţilor Săi îngrijorare, atunci când a dispărut pentru trei zile, pentru a fi descoperit în Templul din „Ierusalim. Maria se poate să fi fost martora respingerii lui Isus din Nazaret (Luca 4:14-30). Precis ştia despre atitudinea unora din familie care Îl considerau ieşit din minţi (Mc. 3:21). A fost prezentă când Isus a fost „torturat şi ţintuit pe cruce (Ioan 19:25-27). Istoria ei este plină de fiori şi de durere.
Tradiţia care o situează pe Maria dincolo de umanitatea obişnuită, ca pe o persoană înălţată şi unică, şi chiar oamenii înşişi ratează semnificaţia personajului. Conform relatărilor N.T., Maria nu este scoasă din rândul celorlalte femei. Ea nu este regina cerului sau simbolul feminităţii între persoanele Treimii sau o zeiţă. Nu este nici un simbol matriarhal sau al fertilităţii. Nu deţine titluri sau vreo poziţie influentă în cer. Maria este o femeie obişnuită, care a răspuns prin „credinţă unei chemări unice.
De fapt, tocmai statutul ei comun, de femeie, o face extraordinară. Noi trebuie să ne-o amintim ca „binecuvântată între femei”, reprezentând calităţi care sunt disponibile oricui – cu excepţia posibilităţii de a naşte pe Mântuitorul lumii.
În acest rol al ei de Femeie-ca-oricare-alta, Maria îndeplineşte o altă listă (neînchisă) de roluri: „slujitor umil al lui Dumnezeu, fecioara idealizată, mama de o devoţiune maternă exemplară faţă de copilul ei, „ucenic al lui Cristos, părtaşă la suferinţele Lui.
(Sursa Ebiblia.ro)
