O poză, un mesaj

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Larry King a murit la vârsta de 87 de ani. Celebrul jurnalist american fusese internat în spital cu Covid-19

Celebrul prezentator TV și jurnalist american Larry King a murit la vârsta de 87 de ani, a anunțat sâmbătă postul de televiziune CNN.

În primele zile ale anului, CNN, canalul de televiziune american unde a lucrat timp de 25 de ani anunța că celebrul jurnalist a contractat COVID-19 fiind internat cu săptămână înainte în spital în Los Angeles. 

Larry King era tratat la Cedars Sinai Medical Center, potrivit „unei surse apropiate familiei”. Jurnalistul suferea de diabet de tip 2 şi a cunoscut numeroase probleme medicale, în special mai multe crize cardiace, cancer pulmonar şi anghină pectorală, o boală provocată de scăderea fluxului sanguin către inimă.

El a fost una din figurile cele mai marcante ale istoriei televiziunii americane, cunoscut pentru mânecile sale suflecate, cravatele multicolore, bretelele şi ochelarii săi cu rame mari.

Timp de 25 de ani a prezentat emisiunea „Larry King Live”. El a luat interviuri tuturor preşedinţilor americani cu începere din 1974 şi unor lideri politici, ca palestinianul Yasser Arafat sau preşedintele rus, Vladimir Putin, precum şi unor vedete ca Frank Sinatra, Marlon Brando sau Barbra Streisand.

Larry King a părăsit CNN în 2010. Ulterior, a lansat emisiunea „Larry King Now”, în 2012, pe ORA TV, un canal pe internet plătit, fiind unul din fondatorii acestuia.

În vară, el a suportat o dublă tragedie, când doi dintre copiii săi au decedat. Fiul său Andy a murit în urma unui atac de cord la 65 de ani, iar fiica sa Chaia de cancer la 51 de ani.

https://m.hotnews.ro/stire/24558526?amp

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Vizionează „Familia Dincă „Nu pot crede că-ntâmplarea” (Official Video)” pe YouTube

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Madagascar 2015

Publicat în Madagascar | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Vasile cel Mare

Vasile cel Mare, episcopul Cezareii, este considerat unul dintre cei mai importanți părinți ai bisericii, fiind și unul dintre cei mai mari teologi creștini.
S-a născut în Pont în jurul anului 329 și a murit în Cezarea în ziua de 1 ianuarie 379.
Vasile cel Mare, a studiat la Cezarea, Constantinopol și Atena.
Sa remarcat încă de tânăr prin profunde cunoștințe în filosofie, astronomie, geometrie, medicină și retorică.
A dat dovadă de smerenie, iubire de semneni și sinceritate implicându-se activ în viața comunități.

Scrierile sale au o mare importanță teologică și au fost traduse pe tot globul.

În cartea „De Spiritu Sancto”, el, tratează doctrina Duhului Sfânt și combate teorii enunțate de anumite mișcări din Macedonia care negau existența Duhului Sfânt.
El a scris de asemenea un mare număr de lucrări exegetice despre Psalmi, Isaia și Iov.

Iată în continuare câteva citate, interesante la care putem medita împreună la acest început de an:

„Sunt două însușiri de căpetenie ale iubirii: mâhnirea și teama pentru cele care-l pot vătăma pe cel iubit, și bucuria și râvna pentru folosul lui.”

„Lucru cel mai de vârf al Scripturii se află în cuvintele: „Vrei să fii desăvârșit?” Restul e istorie, sfaturi, tactici, îndemnuri, legi.”

„Omul nu poate fi cu desăvârșire liber de patimi; dar le poate stăpâni.”

„Nimic nu este atât de propriu firii noastre ca a fi în comuniune cu alţii, a avea nevoie unii de alţii şi a ne iubi unii pe alţii.”

„Ascultarea este scara cea mai scurtă către cer”

„Pe calea binelui mai degrabă oboseşti odihnindu-te, decât ostenindu-te”

Cu dragoste,
Ciprian Barsan

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Să taci în epoca modernă

Să taci în epoca modernă Să taci în epoca modernăE comunism cu fața fermăSă mori de frică de ”elite”Cică ei știu mai mult ca tine. Ei știu să-ți …

Să taci în epoca modernă
Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Cum am crezut?

Ca un disperat. Evanghelia aceasta ajunge în dreptul meu, cu toată această galerie, cu tot inventarul de fapte și am decis să cred. Dar nu știu cum am decis acest lucru în toate articulațiile intime ale acestui act. Am ajuns la concluzia că sînt silit să cred și în același timp am primit credința drept dar. Am crezut, căutînd să mă îndoiesc, dar toate lucrurile au început să capete sens numai în raport cu credința.

Am crezut despre Cristos, în Cristos, lui Cristos, pentru că la un moment dat nu am mai avut încotro. Toate căile erau închise. Alternativa era moartea. Moartea fizică. Am crezut precum acel mușcat de șarpe, căruia i se spune să facă o prostie cît el de mare, un gest care n-are legătură cu nimic din ceea ce știe, cu nicio informație de care va fi avut parte, cu ceva care nu are loc în paradigm ape care și-a asumat-o. Cum poate fi posibil din punct de vedere chimic, metalurgic, farmacologic, biologic, herpetologic, zoologic, psihologic, oftalmologic cum poate fi posibil ca cineva să se uite la o tablă spînzurată într-un par, fie acea tablă în formă de șarpe, și să fie vindecat de o mușcătură de șarpe?

Trebuie să fii prost și cu totul disperat, trebuie să îți abandonezi violent vechea înțelegere asupra lumii și să accepți o mutație paradigmatică catastrofală, printr-o plonjare în ceea ce pare un haos intelectual, cu o disperare vecină cu cele mai înfiorătoare instincte sălbatice de autoconservare, ca să îți ridici privirea și să se uiți cu speranță la ceva care nu are legătură cu realitatea materială din jurul tău și cu legile care guvernează această lume vizibilă.

Acesta este credința mea, ridicarea aceea din sprîncene spre Isus-ca Șarpe atîrnat, singura soluție salvifică la mușcătura de Șarpe, o Persoană pe care n-am văzut-O niciodată, dar pe Care O știu, un muritor, despre Care nu știu dacă existența Îi este cu cea mai mare certitudine confirmată istoric, dar Căruia I-am încredințat viața, pentru că S-a dovedit nemuritor, pentru că a biruit moartea cu moarte.

Credința mea este acel act de nebunie, care se întîmplă să fie fericit doar o singură dată, pentru că alternative este numai dispariția.

Credința este să duci la gură ceva ce n-ai mai văzut în viața ta, să guști, să mănînci, și apoi să strigi Manna, Ce-I asta? Nu știi ce este, dar mănînci. Întrebîndu-te cum lucrează încă soluția oferită de Dumnezeu, ți-o asumi ca soluție.

Credința este să aștepți în fața unei stînci în pustiu ca în mod inexplicabil Stînca să se despice și de acolo să curgă apă proaspătă.

Experiențele anterioare nu promit nimic, informațiile despre apa din zonă lipsesc cu desăvîrșire, precedentele sînt de o cu totul altă natură și totuși stai în fața Stîncii, nu numai pentru că așa este porunca și promisiunea, ci pentru că nu mai este încotro, alternative este moartea de sete.

Credința este să stai în fața apelor, cu egiptenii în spate, nu pentru că există alte alternative, ci pentru că aceea este singura alternativă la moarte.

Acum, după ce am înșirat aceste rînduri, cîteva minute m-am aplecat pe balcon și am început să vorbesc singur, de fapt am început să vorbesc spre o Ființă pe care n-am văzut-o niciodată. Am început să mă rog. Am spus cîteva cuvinte în gînd, apoi cu voce tare. M-am auzit și am fost absolut sigur că am fost auzit. În următorul moment mi-am dat seama că tot ce am făcut, am făcut datorită credinței, prin credință, cerînd în același timp siguranța credinței. Credința creștină începe prin aflarea istoriei lui Isus, prima formă a credinței este despre Isus, continuă într-un dialog cu Isus, în rugăciune, pentru a sfîrși în Isus.

Știu că în momentul în care fiul meu va începe să vorbească singur, nu va fi nebun, va începe să creadă.

Pînă la urmă manifestarea climactică a credinței creștine constă în faptul că începi să vorbești AICI ȘI ACUM cu o Persoană despre care crezi că este Eternă, Infinită, Atotprezentă, pe care nu o vezi, care nu are trecut și viitor, Duh, dar care poate vorbi cărnii, adică începi să te rogi. Manifestarea desăvîrșită a credinței creștine constă nu numai într-un dialog, rugăciunea-dialog este doar începutul. Ea se săvîrșește în doxologie, în închinare.

De ce cred? Pentru că nu am încotro, pentru că nu există alternativa. Vreau să cred? Da! Pot să cred? Nu! Cel în care cred mi-a dăruit povara și darul, chinul și mîngîierea, crucea și răsplătirea credinței. Pierzînd cele mai scumpe prețuite în ultima vreme, am găsit cea mai mare comoară, o credință mai tare și mai de nezdruncinat, așa că strig împreună cu disperatul din Evanghelie: Cred, Doamne, ajută necredinței mele! Poate că este cel mai fascinant strigăt și cea mai penetrantă rugăciune pe care am învățat-o în văile disperării.

Marius Cruceru

Publicat în Uncategorized | 1 comentariu

Vorba ta poate răni sau poate vindeca! Alege azi …

Bârfă! Un simplu cuvânt care descrie, o stare, un mod de viață, un păcat puternic ce ne împiedică să-l vedem pe Dumnezeu.

Bârfa a fost și continuă să fie o problemă pentru comunitate. Cineva inspirat descria efectele bărfei în biserică: „Cel mai bine mă simt în biserică, acolo par atât de nevinovată și bine intenționată și totuși acolo reușesc să produc cele mai mari revagii. Odată ce reușesc să arunc o pată pe cineva, pe reputația cuiva aceea persoană nu mai e niciodată ce a fost…

Prin bârfă înțelegem nu numai a spune minciuni despre cineva, sau a vorbi de rău pe cineva, ci chiar a spune un lucru adevărat despre cineva cu intenți rele.

Bârfa distruge, desparte, denaturează, dezbină, aduce durere, disperare, deznădejde…
Uneori mă întreb de ce bârfesc? Sunt sincer…găsesc răspunsul în inima mea. Nu mai departe, nu în cărți ci în inimă.
• Invidia. Simplu mă uit spre alți, mă compar cu alți și apoi judec. Nu mă opresc aici. Îi atrag și pe alți în jocul meu periculos. Nevinovați sau nu cad… Și eu și ei.
• Lipsa de activitate. O minte fără preocupări spirituale este un teren fertil pentru sămânța bârfei. O clipă de neatenție și s-a pornit focul! De obicei de pe margine, ca spectator se văd greșelile, și cum pe margine sunt mulți avem ce discuta…Vorbim despre cei ce muncesc, aleargă, depun efort.
• Răutatea. Ea există. E reală. Este extrem de periculoasă. Este agresivă. Este distructivă. Bârfim din răutate. Uneori gândurile ce mă bântuie mă sperie…

Ce-i de făcut? Cum pot să scap?
1. ROAGĂ-TE! Dacă te vei ruga pentru cel vizat de critica ta nu vei avea timp să mai bârfești…
2. RENUNȚĂ să mai accepți ca mintea ta să fie invadată de murdării. Nu ești coșul de gunoi pentru nimeni..
3. RESPINGE, îndepărtează-te de purtători de vești rele. Poverile ce îți vor fi puse pe umeri sunt prea grele și nu merită purtate.

Vorba ta poate răni sau poate vindeca! Alege azi …

Cu dragoste,

Ciprian Bârsan

Publicat în Uncategorized | 2 comentarii

𝒱𝓇𝑒𝓂𝓊𝓇𝒾 𝓇𝑒𝓁𝑒…𝓋𝓇𝑒𝓂𝓊𝓇𝒾 𝒷𝓊𝓃𝑒!

După trecerea ciclonului Eloise, cerul tropical își atâtă din nou frumusețea.

Așa este și în viață: uneori e atât de întunecat și dificil, încât crezi că nu vei mai ieși niciodată de acolo. După ce trece însă necazul, soarele este minunat, și …te îndeamnă să uiți vremurile grele prin cere ai trecut.

Ne rugăm să treacă acest…război crud și rece prin care trece acum omenirea, și să vedem zile mai bune.

Marcel Șaitiș

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Fă-mă rob al ascultării

Fă-mă rob al ascultării
Doamne de al Tău cuvânt
Să-mi pot ține-n frâu ființa
Inima și orice gând

Fă-mă serv al crucii Tale
Pe cărarea către cer
Și în sfânta Ta lucrare
Fă-mă vrednic mesager

Dă-mi din Duhul Tău putere
Să mă lupt cu vechiul eu
Să-mi găsesc mereu plăcere
‘N legea Ta de Dumnezeu

Să învăț privind la Tine
Cum faci Tu, să fac și eu
Să-ntorc tuturor doar bine
Chiar de unii îmi fac rău

Să învăț să leg o rană
Să alin dureri și dor
Să fiu tată să fiu mamă
Și un frate iubitor

Fă-mă Doamne o lumină
Fă-mă ceea ce vrei Tu
Fă-mă sare ,fă-mă tină
Mă supun, și nu spun Nu.

– Amin –

Puiu Chibici

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu