John Newton și povestea din spatele imnului „Mărețul Har”

Cântăm multe cântece în Biserică, în mașină, acasă, pe stradă, cu voce tare sau în gând, dar de multe ori povestea din spatele cântecului vorbește mai mult decât însuși cântecul. La fel este și în cazul imnului „Mărețul Har”, o cântare cu o istorie de peste 240 de ani, care de-a lungul timpului a reușit să strângă cu sine povești, istorii, taine, dorințe, speranțe, bucurii sau dureri, mărturii sau cereri, necaz sau fericire, prigoană sau libertate, o cântare pe care trebuie să o ști, la fel ca întreaga ei poveste.

Un cântec drag oricui…bătrân, tânăr, mic, mare…și cu siguranță cunoscut de mulți dintre noi. O cântare ce poartă în spate o poveste importantă de-a lungul istoriei și cu mare greutate în sufletele noastre, celor care o îndrăgim, celor cărora le-am cântat și ascultat versurile cu inima deschisă, simțindu-i importanța chiar și azi, în secolul XXI, adânc în inimile noastre.

Autorul acestei cântări este John Newton, născut în Londra 1725, al cărui tată a fost căpitan, iar mama, bolnavă fiind și conștientă de puținul timp rămas pe pământ a avut grijă să-l învețe Biblia pe fiul ei. Mama sa a murit când el avea vârsta de doar 7 ani, devenind astfel, la o vârstă fragedă, ajutor pe o barcă de pescuit, cu experiențe de-a lungul anilor, periculoase, emoționante, inclusiv dureroase.

Mai târziu s-a înrolat pe o barcă de sclavi unde a ajuns căpitan, uitând în tot acest timp de Dumnezeul mamei lui și al Bibliei, devenind unul dintre cei mai mizerabili și de temut comercianți de sclavi din vremea de atunci. A făcut comerț cu sute de femei, copii și bărbați din Africa, luându-i de la casele și familiile lor, pentru a fi vânduți ca sclavi în America. John Newton recunoștea că simțea nevoia să scape de iad, dar în realitate iubea păcatul și nu era dispus să renunțe la el.

În fiecare an cădea tot mai jos în păcat, ajungând o persoană josnică până și pentru echipajul bărcii. Într-o zi, beat fiind, a căzut peste bord, iar echipajul, pentru a-l salva, au aruncat după el un harpon ce i s-a înfipt în șold, motiv pentru care a șchiopătat toată viața.

În 1748 o furtună violentă s-a pornit pe mare, amenințând cu scufundarea bărcii, atunci Newton cade pe genunchi cerând milă lui Dumnezeu. Imediat după ce furtuna s-a oprit, a realizat că există un Dumnezeu care aude și răspunde rugăciunilor, chiar și celor mai răi și păcătoși oameni. A continuat totuși traficul cu sclavi până când în final a renunțat căindu-se și devenind predicator și compozitor de cântece religioase.

A fost de asemenea inspirație pentru William Wilberforce, un politician englez care timp de 16 ani a luptat împotriva sclaviei, propunând guvernului proiecte pentru a stopa traficul cu sclavi, începând cu anul 1791 până când, în 1807, în sfârșit a reușit, mulțumită credinței, stoparea sclaviei. A continuat sa lupte deoarece, inițial, sclavii deja cumpărați nu au fost eliberați, s-a interzis doar continuarea comerțului cu sclavi, până în 1823 când toți sclavii au fost eliberați. Majoritatea țărilor europene, sub o puternică presiune britanică, au făcut același lucru între 1830 și 1860.

În 1772 John Newton a scris un cântec. Un cântec cunoscut azi sub numele „Mărețul Har” sau „Amazing Grace”, numele original, în engleză, fiind mărturia sa. A devenit cea mai populară melodie din istorie.

„După multe pericole, eforturi și piedici am pus capăt…a fost harul cel care ne-a adus în siguranță așa departe, harul care ne va conduce…acasă.” – John Newton

Sursa: https://www.stiricrestine.ro/2020/10/24/john-newton-si-povestea-din-spatele-imnului-maretul-har/

Publicat în Uncategorized | 2 comentarii

Eveniment- Biserica Penticostală Peniel, Londra

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Bunul Dumnezeu te binecuvânteze Mara!

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Slujirea, se merita ?

Slujirea ..

Dincolo de teoria obositoare de la amvoane …

Ce o fi ea …?

Renunțare ?

Da .

Iubirea aproapelui ?

Da .

Lacrimi, zdrobirea eului, multă luptă …?

Da.

… aeroport … bagaj , așteptări …

Dor de casa .. ???

Mult , foarte mult !!!

… se merită ?

Va las pe voi dragi mei sa răspundeți …

Cu respect mult !!!!

Gabi Zagrean.

https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=675571939233229&id=555746221215802

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Vai! Pietrele strigă, și tu taci și ești fără de grijă?

Căci porunca Domnului este a nu tăcea în vremea primejduirii credinței. Așa încât, atunci când e vorba despre credință, nu trebuie a spune: „Cine sunt eu? Preot? Nicidecum. Căpetenie? Nici aceasta. Ostaș? Dar unde? Agricultor? Nici măcar acest lucru. Sărac sunt, care se preocupă numai de hrana cea de fiecare zi. Niciun cuvânt și grijă nu am pentru chestiunea pusă în discuție”. Vai! Pietrele strigă, și tu taci și ești fără de grijă? Firea cea nesimțitoare L-a ascultat pe Dumnezeu și tu te clatini?

Teodor Studitul

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

V O R B E

Cel mai bogat om e acela care ştie să se mulţumească cu ce are. –Richard Wurmbrand

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

O poză, un mesaj

Imagine | Publicat pe de | Lasă un comentariu

110 ani de la fondarea Bisericii Baptiste la Lugoj

În serialul nostru dedicat oamenilor, locurilor și poveștilor din Lugojul de odinioară, am vorbit și despre cultele din oraș, ca parte inseparabilă a spiritualității lugojene. Am abordat momente din istoria ortodoxiei, a romano-catolicismului, a greco-catolicilor, reformaților și evreilor lugojeni.

Istoria baptiștilor din Lugoj este un capitol important și mai puțin explorat de pe harta confesională a orașului, deși la ora actuală credincioșii baptiști și neo-protestanți, în general, alcătuiesc un grup numeros.

Având în vedere faptul că apariția cultului pe plaiuri lugojene a avut loc în noiembrie 1910, deci exact acum 110 ani, vom face o incursiune în trecutul Bisericii Baptiste ”Harul” din Lugoj, cu ajutorul unui material pus la dispoziție cu amabilitate de pastorul Ionel Tuțac.

Începuturile Bisericii baptiste din Lugoj, la anul 1910

Conform istoricilor baptişti, dr. Alexa Popovici şi dr. Ioan Bunaciu, istoria cultului încep la Lugoj încă din îndepărtata La Belle Epoque, perioada de realtiv calm și prosperotate care a precedat Primul Război Mondial. În scrierile lor, pe baza documentelor istorice şi a mărturiilor umane, Popovici și Bunaciu spun că Biserica Baptistă din Lugoj a luat fiinţă în noiembrie 1910, fiind fondată de credincioşii baptişti veniţi în localitate pentru… satisfacerea stagiului militar.
Achim Ripan, persecutat la Pogănești, găsește teren fertil la Lugoj

”Cel care a adus prima dată pe plaiurile Lugojului credinţa baptistă a fost Achim Ripan din comuna Pogăneşti, un om care a fost botezat în 1910 de către predicatorul Man în Gladna Română. Deşi nu ştia să citească, el purta întotdeauna cu el un Nou Testament, pe care îl dădea altora spre lectură. Venea des la Lugoj cu treburi gospodăreşti, dar folosea fiecare prilej pentru a discuta cu oamenii despre credinţa lui. Acelaşi lucru îl făcea şi în Pogăneşti, motiv pentru care preotul satului l-a declarat Antichrist dorind să-l împuşte. Printre cei cu care Achim Ripan a discutat a fost şi Gheorghe Ciorogaru, zis Golumbu, din strada Cloşca nr. 6 Ascultând Cuvântul, acesta şi-a deschis inima pentru Dumnezeu şi şi-a pus la dispozţie casa spre a fi loc de adunare”, se arată în materialul citat.

Din perspectivă jurnalistică, ni se pare foarte interesant faptul că primul credincios baptist din Lugoj a purtat numele Golumbu, adică ”Porumbelul”, în grai bănățean, porumbelul având o puternică simbolistică creștină. Având un loc stabil pentru întrunirile religioase şi beneficiind de recunoaşterea Cultului, acordatã în 1905 de către Guvernul Austro-Ungar, prin care baptiştii se pot întruni oriunde fãrã autorizaţie de funcţionare, Biserica din Lugoj s-a deschis oficial la începutul lunii noiembrie 1910.

Interesant este că sursele istorice păstrate în arhiva Bisericii Harul conțin și numele acestor întemeie­tori. Astfel, s-au alăturat grupului tinerii credincioşi baptişti care îşi satisfăceau stagiul militar în Lugoj: Francisc Kalapics din Jebel, Teodor Mihu din Curtici, Milente Eva din Utvin şi alţii. Auzind despre începerea mişcării baptiste din Lugoj, Ştefan Igna din Lalaşint s-a ocupat de organizarea Bisericii, ”contribuind la dezvoltarea ei spirituală şi numerică”.

Deşi a coordonat activitatea pe o rază foarte extinsă, fratele Ştefan Igna şi-a fãcut timp să păstoreascã şi Biserica din Lugoj.

Primul botez baptist la Lugoj a avut loc noaptea, din ”spirit de precauție”

”În data de 15 septembrie 1912 a avut loc primul botez în râul Timiş, cel botezat fiind Gheorghe Cioroga­riu. Botezul a avut loc noaptea, din spirit de precauţie, pentru a nu stârni adversitatea publică din partea altor culte”, arată Popovici și Bunaciu.

Ştefan Igna a slujit Biserica Baptistă din Lugoj în perioada 1910-1914. Din cauză că locuia la Lalaşinţ, în județul Arad şi coordona activitatea în judeţele Hunedoara, Severin şi o parte a Caraşului, credicioșii lugojeni au cerut aduce­rea unui păstor cu reședința în oraș. În preajma Primului Război Mondial, intră în scenă omul forte. Din 1914, lucrarea pastorală a fost preluatã de Pavel Bandur, fost angajat al primăriilor din Curtici şi Luguzău, jud. Arad.

”Fratele Pavel Bandur a fost un om plin de zel şi foarte sever, dar, în acelaşi timp cu un spirit misionar foarte bine dezvoltat. El a slujit Biserica din Lugoj între anii 1914-1919, în aceastã perioadă având loc şi primul botez la lumina zilei, în data de 10 iunie 1915. Al treilea botez a avut loc în data de 19 octombrie 1915, iar invitat la acest eveniment a fost pastorul Ştefan Igna. Imediat după Primul Război Mondial, baptiştii din Transilvania au pus mare accent pe organizarea teritorială şi ordinarea de noi lucrãtori, astfel că, în perioada 15-17 august 1917, are loc la Lugoj cea de-a 20-a conferinţã a baptiştilor transilvăneni, eveniment la care au participat şi lideri marcanţi ai vremii de atunci: Mihai Cornea, Vasile Berbecar, Teodor Sida, Heinrich Meyer. Conferinţa i-a numit pe Ioan Covaci din Sinteşti, coordonator din zona Făgetului, pe Ioan Şuveţ, coordonar al lucrării din zona Caraşului, iar pe Pavel Bandur şi Dumitru Drăgilă, ca lucrători ai Cercului Lugoj. În toamna anului 1919, Pavel Bandur se apropia de vârsta de 70 de ani. Biserica din Lugoj l-a ales păstor pe Dumitru Drăgilă din Prilipeţi, jud. Caraş-Severin, care a slujit până în anul 1945. Fratele Drăgilă a fost un pre­di­cator bun, dar şi un bun cântăreţ. Multe biserici din zona Lugojului şi a Caransebeşului au fost vizitate de acesta, iar elanul sãu evanghelistic s-a transmis şi altora”, se arată în istoricul pus la dipoziție de pastorul Ionel Tuțac.

Activitatea corală începe încă din anul 1924

Istoricii Bisericii Baptiste lugojene amintesc faptul că ”în anul 1924 a fost înfiinţat corul mixt al Bisericii, prima dirijoare fiind sora Palis, o credincioasã ce a emigrat la sfârşitul anului 1924 în SUA. Activitatea corală a fost preluată apoi de fratele Andrei Rafila (1925-1928), iar apoi de către fratele Ioan Avram. Fratele Drăgilă a fost membru în Comitetul de conducere al Uniunii Baptiste şi, din aceastã posturã, a participat la Congresul Alianței Mondiale Baptiste ce s-a ţinut la Stockholm, în Suedia. În perioada slujirii sale, Casa de Rugãciune s-a mutat din strada Lenau nr. 9, pe str. Heuffel nr. 4. Reamintim că prima Casă de Rugăciune a fost pe str. Cloşca, la nr. 6. În perioada slujirii sale, Dumitru Drăgilă a fost ajutat de către Iosif Imbrea. Iniţial fratele Imbrea a fost angajat evanghelist, iar între anii 1929-1933 a fost păstor al Bisericii din Lugoj şi al celor din împrejurimi”.

1934: ”frământări ale frățietății”. Biserica divizată

În anul 1934, apar, după cum scriu cro­nicarii, ”frământări ale frăție­tății”. Biserica din Lugoj s-a divizat, o parte a credincioşilor fiind alături de Dumitru Drăgilă, iar o altã parte, alături de Iosif Imbrea. Divizarea a ținut patru ani, până la 1 ianuarie 1938, când bisericile s-au reunit sub conducerea lui Dumitru Drăgilă. Iosif Imbrea și-a continuat slujirea la bisericile din jurul Lugojului, până la pensionare.

Reunirea a fost de bun augur pentru revigorarea spiritului bise­ricii. Corul avea acum trei dirijori: Andrei Rafila, Ioan Avram şi Gheorghe Jurcovici.

Din nou război și vremuri de restriște

În anul 1942, prin legea nr. 927, toate bisericile baptiste din România au fost închise: ”O parte din liderii bisericilor au fost trimişi în închisoare, bunurile materiale au fost confiscate, iar metodele de şicanare ale regimului antonescian au fost foarte diferite”.

O rază de speranță s-a ivit la sfârşitul anului 1944, când prin Legea nr. 548, semnată de Regele Mihai, Biserica Baptistă și-a recăpătat libertatea de a se închina. Fratele Dumitru Drăgilă fiind deja destul de bătrân, credincioşii baptişti din Lugoj și-au dorit aducerea unui nou păstor. O perioadă de timp, Biserica a fost vizitată de evanghelistul Gheorghe Mardare, dar acesta nefiind ordinat, slujirea a rãmas tot în seama pastorului Drăgilă. După cum se va vedea, perioada de după război, chiar și în condițiile instaurării comunismului, a fost o perioadă de consolidare a mișcării baptiste la Lugoj.

Sursa: https://redesteptarea.ro/110-ani-de-la-fondarea-bisericii-baptiste-la-lugoj/?fbclid=IwAR3PkiaynZcwFCOPaH5omZRg4VP1fCLZSd70NeBn0MdfrlB7Jy44GbGaSXs

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Eu nu mă las de Tine!

Și chiar dacă mă vei lăsa
Căzut, printre ruine,
Isus, eu tot nu voi putea
Să mă lepăd de Tine! . .

Chiar prăbușit dacă aș fi
În praful cel fierbinte,
Isus, eu tot Te voi slăvi
Cu slabele-mi cuvinte! . .

Cât inima gemând de dor
Va bate încă-n mine,
Voi spune: „drag Mântuitor,
Eu nu mă las de Tine!”

Și-atâta timp cât voi avea
În nări a Ta suflare,
Chiar și șoptind voi lăuda
Numele Tău cel mare!

O, Domnul meu, iubit Isus,
Îți spun printre suspine:
„Chiar dacă-s prăbușit, răpus,
Tot nu mă las de Tine!”

Precum o haină ruptă-n praf
Fără de vreo valoare
Eu m-aș simți, cu-adevărat!
Fără de Tine, Doamne! …

Dar sunt al Tău, iubit Isus,
Valoarea mea-i prin Tine!
Te am pe Tine, mi-e de-ajuns,
Nu mai privesc la mine!

Îți voi rămâne credincios,
Ca un cârcel din vie,
Precum neprihănitul Iov
Ți-a fost Ție-n vechime!

Și nu de frica Ta voi sta
Legat mereu de Tine,
Ci doar pentru că Te iubesc
Că-Ți simt dragostea-n mine!

Nici lipsurile n-or putea
De Tin’ să mă despartă,
Nici boala de-mi va măcina
Casa de lut firavă! . .

Cât încă poarta către cer
Îmi va rămâne-nchisă
Cu cât pustia de-ncercări
Va fi tot mai aprinsă,
Cât încă voi rămâne jos,
Căzut, printre ruine,
Am să îți spun, iubit Hristos
Că nu mă las de Tine!

Emanuel Hasan

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Asediul Păgânismului

Cu fiecare zi ce trece, păgânismul își face simțită prezența în societatea contemporană , iese la (rampă) dezvăluindu-și :

Convingerile.

Ceremoniile.

Crezul.

Se împlinește cuvântul rostit prin Solomon „ Ce a FOST va mai fii și ce s-a făcut se va mai FACE ; nu este nimic nou sub soare “ (Eclesiastul 1:10)

Ce a fost în primul veac apare din nou , ambalat altfel dar având același conținut contaminat.

Astfel ducând la renașterea :

-Politeismul grecesc , roman , celtic , slav , scandinav , amerindian.

-Vrăjitoria italiană , STRENGONERIA , ȘAMANISMUL , WICCA , WODD-UL , DRUIZII.

-Prin viață și ne invadează cu putere idolii din cu putere idolii din vechime îmbrăcați cu hainele moderne.

2008 – primul cimitir păgân în orașul danez Odense.

2009 – grupul BIFROST a primit autorizație în Norvegia , Oslo.

2009 – asociația Polițiștilor Păgâni din Marea Britanie.

Adrian Williams , PC Sud Africa membru în congresul Național Ahicon păgân purtător de pentagramă.

Numărul păgânilor crește , iar noi creștinii din nefericire , copiem practicile păgâne

Renunțarea la valorile bune duce inevitabil la schimbarea Direcției.

-Amestec dintre Adevăr și Minciună.

Sărbători nebiblice.

Subiecte nebiblice.

Sucirea adevărului.

Ritualurile de mormântare:

-Opriri.

-Aruncarea banilor.

-Trecerea cocoșului.

-Lumânările.

-Prosoape.

Scopul păgânismului este IMITAȚIA , acceptarea minciuni.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu