Ce repede trec anii vieții
Parcă mai ieri eram copii
Azi ni-s lăsați puțin pomeții
Și altfel e culoarea feții
Iar părul este tot mai gri

Ieri eram tineri,azi bătrâni
Și aplecați puțin de spate
Cu riduri și cu dinți puțini
Cu-n tremurat ușor de mâini
Și cu priviri îngândurate

Ne întâlnim din întâmplare
Ne-mbrățișăm iar ca-n trecut
Privim atent ce transformare
A fost cu noi cu fiecare
De cât timp nu ne-am mai văzut

Ne povestim unul altuia
Atâtea câte-am mai trecut
Le știm la toți biografia
Poreclele fiecăruia
Și tot ce-n viață au făcut

Ne amintim cu nostalgie
De-atâtea întâmplări hazlii
De profesoara de chimie
De ora de dirigenție
Și șotii multe de copii

Trecut-au anii-așa de iute
Ca adierea unui vânt
Cu multe amintiri plăcute
Cu-atâtea drumuri străbătute
Și tot ce-a fost frumos și sfânt…

Puiu Chibici