[Creștinul] nu poate exista fără Sfântul Duh, cum scăldătoarea Betezda din Iudeea n-ar fi putut însănătoși trupește mădularele sfârșite de puteri, fără vremelnica venire a îngerului; iar tu îmi înfătișezi sufletul spălat cu apă obișnuită, ca din scăldătoare?
Însuși Domnul nostru, Isus Hristos – care nu S-a curățit atât pe sine, cât a purificat apele lumii prin propria Sa spălare – de îndată ce Și-a ridicat capul din râu, a primit Sfântul Duh, nu pentru că vreodată ar fi fost fără Acela – căci, desigur, El s-a născut în trup de la Sfântul Duh – ci ca să ne vădească faptul că botezul adevărat e acela prin care ne vine Sfântul Duh. Așadar, dacă arianul nu poate da Sfânt Duh, nu poate nici boteza, căci botezul Bisericii fără Acela, este inexistent.
(…)
Cei ce însetează dormind, își potolesc gâtlejurile cu lăcomie în fluvii. Și, cu cât beau mai mult, cu atât sunt mai însetați. Astfel îmi pari și tu în legătură cu mica problemă pe care am pus-o, căci ai căutat argumente ici și colo, perseverând în aceeași însetare provocată de întrebări.
Oare nu știi că acesta este obiceiul Bisericilor, ca botezaților să li se pună mâinile asupra, după aceea, și astfel să fie invocat Sfântul Duh? Mă întrebi unde este scris? În Faptele Apostolilor. Chiar dacă nu-i stă la temelie autoritatea Scripturii, preceptului îi dă valoare consensul întregii lumi în această problemă. Chiar multe altele, ce sunt respectate prin tradiție în Biserici, și-au însușit, de fapt, în folosul lor autoritatea legii scrise; astfel sunt scufundarea și înălțarea capului, de trei ori, din apă, apoi – în fiecare duminică și de Rusalii [după săvârșirea botezului] – degustarea laptelui și a mierii semnificând armonia nevinovăției copilărești.
Apoi, nici să te rogi îngenuncheat și nici să ții post, ca și multe altele, pe care și le revendică practica rațională, nu au fost scrise. Se poate constata deci că noi urmăm obișnuința Bisericii.
(Ieronim)

Via: Ghita Mocan