Să nu uiţi cerul, când prea lină îţi pare clipa pe pământ,

căci clipa pe pământ e-o clipă,

s-a dus pe-un fulg luat de vânt.
Să nu uiţi iadul, când prea dulce

îţi pare că ar fi-un păcat,

căci dulcele păcat e-o fiere

ce-o să te ardă necurmat.
Să nu uiţi noaptea, când prea albă

îţi pare ziua care-o duci,

căci ziua cea prea albă astăzi

poate sfârşi printre năluci.
Să nu uiţi moartea, când prea tare

îţi pare tronul unde şezi,

căci slava lumii e-o părere

pe care-o pierzi când nici nu crezi.
Să nu uiţi că eşti om, când pare

că eşti un zeu – şi-aşa gândeşti,

o, secătură trecătoare,

în ce nimic te prăbuşeşti!
O, nu uita ce ţi-e ‘nainte,

nici tot ce-ţi poate fi ‘napoi,

– să mergi spre rai, cu fapte sfinte,

şi nu spre iad, târând noroi!
Amin

Traian Dorz 

Sursa: 

http://www.resursecrestine.ro/poezii/125905/sa-nu-uiti-cerul