Va veni cândva o vreme
Când vedea-vom realitatea.
Timpul zboară și tot cerne,
Aducând eternitatea.

Va veni cândva un timp,
Când Îl vom vedea la față
Și-n al aurorei nimb,
În sublima dimineață.

Pe aripi de porumbel
Vom zbura la o clipită,
Ca să-L întâlnim pe El,
Sus, în gloria slăvită.

Va veni cândva un timp,
Când nu are importanță
Tot ce ai strâns… Și-ai face schimb
Pentru o clipă de viață.

Vor veni cândva regrete
Pentru clipele pierdute,
Cât n-ai da atunci să-ți ierte
Și păcatele mărunte?

Când ajungi să treci prin moarte,
Pășind spre celălalt mal,
Orice ai vrea nu se mai poate…
Ești la punctul de final.

Va veni cândva răsplata
Pentru tot ce-ai făptuit
Și va începe judecata.
Omule, ești liniștit?

Ai comoară adunată
Sus pe plaiuri străvezii,
Când suflarea ce ți-e dată
Se va întoarce în veșnicii?

Veșnicia te așteaptă,
Locul ți-este pregătit.
Dacă ai mers pe calea dreaptă
Vei fi-n slavă negreșit.

Dacă nu, regrete amare
Și cumplita deznădejde…
Jos, infernul este mare,
Sufletul îți chinuiește.

Vino până se mai poate
Și-L primește pe Cristos,
Alungă sinistre șoapte
Și trăiește cu folos.

Ca atunci când va veni
Vremea sfântă a răsplătirii,
Cu ai Săi și tu să fii
Sus, în Tara nemuririi.

Elena Costandin – Poezii Creștine
Vol. SPRE INFINIT
https://www.scriptum.ro/librarie/spre-infinit.html