Un tânăr conducea noul său Jaguar cu viteză, fiind atent ca nu cumva vreun copilaș să-i iasă brusc în față dintre mașinile parcate. Dar în loc să vadă vreun copilaș, o cărămidă a lovit cu putere ușa jaguarului. A frânat brusc și, s-a îndreptat spre direcția din care fusese aruncată cărămida.
Înfuriat, a sărit din mașina și a prins un băiețel in apropiere, a țipat la el:
„De ce ai făcut asta? Mașina e nouă și cărămida pe care ai aruncat-o i-a făcut o pagubă serioasă. De ce ai făcut-o?”.
Băiatul, i-a spus: „Vă rog, domnule, cer iertare, dar nu am știut ce altceva să fac… Am aruncat cărămida fiindcă nimeni nu oprea. Căruciorul pentru invalizi a fratelui meu s-a răsturnat pe trotuar, iar el a căzut din cărucior. Însă eu nu pot să-l ridic. Ați putea să mă ajutați vă rog, să-l pun înapoi în scaunul său? Este lovit și este prea greu ca să-l ridic singur”.

Șoferul a încercat să-și revină din supărare, apoi l-a ridicat repede pe băiatul invalid, după care a luat un șervețel și a curățat rănile băiatului.
„Vă mulțumesc, Dumnezeu să vă binecuvinteze!” a spus plin de recunoștință băiețelul .
Șoferul, tulburat, il privea pe băiat cum împingea căruciorul cu fratele său spre casă.
Când s-a întors la mașina, paguba pricinuită nu era mică, însă a lăsat-o asa special ca să-i aducă aminte de următorul mesaj:
„Să nu-ți trăiești viața atât de repede, încât să-l silești pe celălalt să-ți arunce o cărămidă ca să-ți atragă atenția”.

Dumnezeu, uneori, când nu avem timp să-l ascultăm, ne aruncă o cărămidă…. rămâne la alegerea noastră dacă să ascultăm sau nu…

Via: Filip Prelipcianu