„O femeie saraca dintr-un satuc, hotarî sa-si dea singura fata servitoare la oras, pentru a-si putea cumpara pamînt cu banii cîstigati. Astfel, fata ajunse sa lucreze într-o casa bogata. Fumoasa si inteligenta, ea-si dadu seama curînd c-ar putea cîstiga mai mult fara sa lucreze, decît lucrînd. Masina, blanuri, bijuterii au fost plata pierderii sufletului. În mijlocul distractiilor si al petrecerilor, îsi uita mama. Zece ani trecura astfel. Într-o noapte aparu si remuscarea. “Cum mi-am putut neglija mama?” se întreba ea. Se urca îndata în masina si porni spre satucul ei. Ajunse dupa miezul noptii. Poarta era larg deschisa. Era sigura ca mama ei era bolnava si ca venise doctorul, caci o stia pe mama grijulie sa-ncuie poarta. Strabatu curtea si vazu lumina în camera mamei. Cînd puse piciorul pe prag, auzi vocea ei: “Tu esti, Iulia?” “Da, mama,” raspunse ea. “Cum de e poarta larg deschisa, noaptea?” „De cînd ai plecat, acum zece ani, n-am închis-o niciodata.” Si fata întreba din nou: “Cum de arde lampa în camera ta, atît de tîrziu?” “N-am stins-o niciodata de cînd ai plecat tu.” raspunse mama. “Inima iubitoare de mama te-a asteptat tot timpul” Aceasta va fi si experienta ta daca, dupa ce ai batut cararile pacatului, te vei întoarce la Casa cereasca. Vei gasi poarta larg deschisa si lumina arzînd. Dumnezeu asteapta întoarcerea ta cu o dragoste de mama.”

Richard Wurmbrand