Fă din orice loc, izvoare
Ce țâșnesc spre veșnicii,
Fii un om plin de splendoare
Dând, altora, bucurii.

Fața ta să strălucească
Ca un semn al mântuirii,
Oamenii să te privească
Ca pe-un apostol al iubirii.

Cine-L are pe Hristos,
Domn, Stăpân, al vieții sale,
Are chipul luminos
Chiar și-n ziua de-ncercare.

Niciodată nu cârtește
Când furtuna îl încearcă,
Domnului, îi mulțumește
Că-i prezent în a sa barcă.

Cel ce n-are nici o țintă
Și se-aventurează-n larg,
Poate, moartea, să-l înghită
Când, Hristos, nu-i este drag.

Dar cel sincer, bun și simplu
Are inima curată,
Nu se ceartă încontinuu,
Între frați, e ca un tată.

Fii un om care crează
Punți de legături curate,
Să nu duci vorba stricată
Ce, pe oameni, îi desparte.

Vine ziua când Stăpânul
Va decide-n dreptul tău,
Să îți ușureze chinul
Sau să ți-l facă mai greu.

Fii matur, fii om de aur
Nu fi tinichea învechită,
Lasă-n urmă un tezaur,
Prin ce faci, că viața-i scurtă.

Autor: Daniel Hîrtie