,, Viata … un abur, care se arata putintel şi apoi piere.” (Iacov 4:14) „Dacă te simti important, dacă eul tău o ia razna şi începi să crezi că eşti buricul pămîntului şi că nu poţi fi înlocuit, moaie-ti mîna într-o găleată cu apă. Dacă o scoţi şi te uiti după gaura pe care a lăsat-o, vei cunoaşte cu exactitate dimensiunile indispensabilitătii tale. Apa n-a păstrat nici măcar o urmă a faptului că ai fost în ea. Am cunoscut creştini importanti, oameni care au avut un rol însemnat în activitatea bisericii. Unii din ei au fost arestaţi sub regimurile totalitare. Cand au fost eliberati, au văzut că biserica îşi continuase drumul la fel de bine şi în lipsa lor. În unele cazuri, absenta lor a dat unor oameni mai tineri şi mai capabili posibilitatea să se dezvolte mai bine. Isus, Fiul lui Dumnezeu, a fost pus într-un mormînt. Planetele şi-au continuat drumul. Florile au continuat să înflorească şi copiii au continuat să se joace. Isus a părăsit cîtva timp lumea, pentru a ne încuraja să facem şi noi la fel, să ne simtim ceva mai putin importanti. Apoi a înviat şi a avut puteri cu totul noi. Sfintii au fost sfinti pentru că n-au considerat şederea lor în lume drept absolut necesară. Ştiind că poate pleca fără ca biserica să sufere din cauza aceasta, Vasile cel Mare a putut răspunde lui Modest, prigonitorul său: ,,Nu mă tem de deportare, căci întreaga lume este a Domnului. Nu ai ce bogătii să-mi iei – nu posed nimic. A muri este un cîştig pentru mine, pentru că aceasta mă va uni cu Hristos pentru care trăiesc şi lucrez.” Neconsiderîndu-se pe ei înşişi importanti, sfinţii au devenit importanti.”

https://www.facebook.com/279778532822/posts/pfbid0ug3SnBq1eQbpbVygj3t1uSSB1JDa6P4aGeDB7N8DUvDvXgrcqvbckPi2N3p6WZhl/