Străjerule din turnul de veghere
Mai este mult pân’ la ai zilei zori?
Mai este mult până al nostru Mire
Va apărea cu al Său alai pe nori?

Străjerule mai este mult din noaptea
Ce întunecă pământul și gândirea?
Prea mulți aleg s-adoarmă în dulcea ațipire
Nu înceta să strigi: în sus privirea!

Nu obosi străjer, că noaptea-i pe sfârșite
Și zori dimineți curând se vor ivi
Și ai să pleci zburând, cu a cerului oștire
Când Mirele iubit pe-ai Lui îi va răpi.

Te doare nepăsarea și ura câteodată
Străjerule, ai obosit știu bine
Din mâna Celui veșnic primești puteri divine
Când uni vin și aruncă, cu pietre iar în tine.

Străjerule, strigarea ta aduce
Trezire, când atâția au plecat
În lumea de păcate și osândă
Și-n ultim ceas, ei nu s-au lepadat.

Și-ai să-nțelegi străjer, o cât de mare
Va fi răsplata ta, acol’ acasă,
Când îmbrăcat în haine de splendoare
Te va pofti zâmbind, să vi la masă!

DB.