Sonet de Înviere

Cu fum scriu pe ziduri feştile funeste, De bezne, de moarte, de-un tragic final, De ziua-nghiţită de noapte, brutal, Căci Azima păcii S-a dus, nu mai este. Tresare pământul zvâcnind visceral, Nutrind zvârcoliri din genuni până-n creste, Şi Cerul se-nchide, din sfere celeste Venind doar tăceri, dureros, glacial. Dar actul final vine-odată cu zorii, Fiind […]

Sonet de Înviere
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.