După CRUCE urmează ÎNVIEREA
Atâția muguri și crengi înflorite
Vestesc a primăverilor serbări
Venim din iernile îmbrobodite
Cu neaua purității primenite,
Născând în suflet noile cântări
Cântăm și florile din primăvară,
Cântăm seninul zărilor de vis
Vibrăm cântând de ziua-aniversară,
Ne bucurăm din zori și până-n seară
Si invocăm un colț de Paradis
Stă scris în cercul vremilor străbune
Un ciclu tainic, repetat mereu:
Când ramuri verzi se-aștern peste genune
Se face-un pod din flori și rugăciune
Și te conduc frumos spre Dumnezeu,
Tot cerul și natura râd în soare,
Un har te-nvăluie din univers…
Deodată însă-n plină sărbătoare
Vezi cum seninul vieții tale moare
Și zâmbetul de floare ți-este șters
Căci ramurile s-au făcut o cruce
Pe ea, te legi, suspinul să ți-l duci
Speranța ta e-acuma la răscruce,
Un dor sfințit de ceruri te conduce,
Prin spini, Calvarul, liniștit să-l urci
Isus te-a învățat s-arunci povara
Chiar de vei trece valea morții, grea,
Oricât de hâdă ți-ar părea ocara,
Pe crucea ta se naște primăvara,
Doar în Hristos, ascuns, vei învia!
Căci după cruce vine învierea,
Cum după flori… ce cruci s-au înălțat!
Iubirea jertfitoare-ți dă puterea
Să te ridici și tu, să-ți stingi durerea,
Că-n duhul tău, Hristos a înviat!

Speranța-Doina Cătană
Timișoara, 11.04.15