Răstignit pe crucea păcatului meu,
Ai atârnat, Isuse,
Ca jertfă de răscumpărare,
De ce, Doamne,
Ai murit în locul meu?
De ce, Doamne,
Ai ales să-mi fii salvare?
E plină lumea de-amară nesfinţire,
Poveri de păcate se-adaugă mereu!
Mă-ntreb,
Ce a meritat atâta iubire?
De ce, Doamne, Te-ai jertfit în locul meu?

Te sărbătoreşte omenirea cu ouă de Paşte
Şi cu miel
Şi cu pască
Şi-al luminilor seu,
Dar în fiecare clipă ce moare, se naşte
Un alt păcat
Şi L-ai plătit aşa de greu!
Sunt răscumpărat,
Sunt un fiu ceresc!
Iar preţul iertării
L-ai plătit, Isus, în context de Calvar

Cum să te iubesc
Pentru darul salvării?
Cum să-ţi răsplătesc al mântuirii har?
Cum să știu dovedi un ”mulțumesc”?

Pot să mă închin doar,
Cu adâncă plecăciune,
Cu totală dăruire
Şi să recunosc
Că sunt prea săracă-n mulțumire!

SDC – Timișoara, 2001, vol. Anotimpurile vieții