Sunt realist…
Știu că niciodată nu voi putea fi pe placul tuturor. Nici nu încerc, nici nu vreau, însă mă lupt să fiu pe placul lui Dumnezeu…

Știu, că nu sunt perfect și nici nu joc într-un astfel de rol, dar mă străduiesc, mă rog, lupt să trăiesc CUM îmi cere Dumnezeu, nu cum îmi pretind oamenii…

De multe ori am fost tentat să tac, atunci am auzit glasul Celui Puternic care rostea: „dacă ei vor tăcea, pietrele vor vorbi”

Și de atunci, am ales: voi rosti indiferent de consecințe, de ,,pietre” sau pretenții ADEVĂRUL, cu dragoste, cu blândețe, dar de fiecare dată cu FERMITATE.

Te invit și pe tine dragul meu să alegi să vorbești…ce trebuie, cum trebuie!

Cu dragoste, Ciprian Bârsan