Jurnal de Misiune (10)

Am pus o zi deoparte pentru a vedea mai bine felul în care își trăiesc malgașii viața, cum muncesc pentru a-si castiga existența, modul în care relaționează și reacționează la întâlnirea cu vazaha (e cuvântul folosit pentru noi, străini) și, mai ales, cum se bucură când Daniel Hada rostește Jesosy tia ianao (Isus te iubește) sau Iza ny anaranao? (Cum te numești?)

Dis de dimineață ( 3-4 ) pornesc în fugă (nicăieri, oriunde am călătorit, nu am văzut atâția oameni alergând) spre locurile de muncă…

Seara, totul se agită…

Oamenii obosiți, trudiți si extenuați de munca zilnică se întorc acasă…

Uneori se opresc pe marginea drumului și mănâncă o supă caldă (tamatave) sau o a altă gustare prăjită.

În jurul orei 17:30 întunericul se instalează încet, încet…

Rugați-vă pentru acesti oameni, ca bunul Dumnezeu să le atingă inima prin Evanghelie.

Cu dragoste,

Ciprian Bârsan și Hada Daniel

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.