Am întâlnit foarte multe postări ale versurilor acestui imn creștin, cărora li s-au atribuit diverși autori, de cele mai multe ori poeți străini, de parcă în țara noastră nu ar fi fost valori culturale, poeți, compozitori ca să fi putut exprima asemeni „învățături”. Această anomalie s-a petrecut încă din anii comunismului, când se știa că valorile autohtone creștine erau marginalizate dacă nu, anihilate. Însă mesajul și alcătuirea poetică, dar și melodică a acestei cântări erau impresionante, astfel că ele au apărut în diverse medii, cu „semnătura” unor nume de scriitori străini, uneori, total necunoscuți, alteori cunoscuți, dar prea îndepărtați pentru a-i mai contracara sau uneori versurile erau prezentate sub forma unei scrieri anonime. Am mai comentat uneori, la postări pe facebook, dar pentru că nu mai departe de ziua de ieri am mai primit o astfel de prezentare m-am hotărât să revin aici, precizând că am cunoscut personal doi dintre poeții semnatari ai acestei poezii, unul fiind și compozitorul melodiei. Despre ambele personalități am și scris câte o monografie în anul care a trecut, fapt pentru care am studiat în amănunt creația artistică a fiecăruia. (Nicolae Moldoveanu, Costache Ioanid)
Cântarea „Învață…” este publicată în cartea „Cântările Harului” nr. 35, vol II, de Nicolae Moldoveanu.
Această cântare are trei autori de versuri, întrucât a fost compusă când poeții Traian Dorz și Costache Ioanid s-au întâlnit acasă la Nicolae Moldoveanu, la Sibiu. La începutul cântării sunt trecute inițialele acestor autori: „Text: T.D., C.I., N.M.” Am aflat cum a luat naștere această cântare din istorisirea fiicei autorului, Daniela Moldoveanu, dar și din mărturia compozitorului Nicolae Moldoveanu, care ne-a povestit despre colaborarea sa cu poetul Costache Ioanid, amuzându-se de modul în care s-a născut o poezie cu trei poeți semnatari.
Traian Dorz venise cu prima strofă a acestei poezii:
Învaţă de la ape să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări, că toate-s numai scrum.
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi,
Învață, învață

Învaţă de la soare cum trebuie să apui,
Învaţă de la piatră, cât trebuie să spui.
Învaţă de la vântul ce adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.
Învață, învață

Învaţă de la toate, că toate-ţi sunt surori,
Cum trebuie să treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.

Poetul Traian Dorz a citit aceste versuri celor doi prieteni ai săi, solicitându-i apoi lui Nicolae Moldoveanu să îi compună o melodie.
Lui Costache Ioanid i-a plăcut atât de mult tema acestei versificări, încât i-a cerut permisiunea lui Traian Dorz să alcătuiască și el o strofă. După timpul necesar de gândire Costache Ioanid a citit prietenilor săi compoziția sa pe aceeași temă:

Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la ape să nu dai înapoi.
Învață, învață

Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare, ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele, că-n cer sunt multe oşti.
Învață, învață

Învaţă de la toate, că toate-ţi sunt surori,
Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.

Când Nicolae Moldoveanu a început să gândească un concept melodic pentru aceste versuri a mai adăugat și el o strofă:

Învaţă de le greier, când singur eşti să cânţi,
Învaţă de la lună, să nu te înspăimânţi.
Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei,
Şi du-te la furnică să vezi povara ei.
Învață, învață

Învaţă de la floare să fii gingas ca ea,
și mielul să te-nvețe să ai blândeţea sa.
Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.
Învață, învață

Ia seama fiu al jertfei prin lumea care treci,
Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti pe veci!

Cu autoritatea profesională, compozitorul Nicolae Moldoveanu, a atribuit și un leit-motiv, „Învață, învață”, iar versurile lui Dorz, „Învaţă de la toate, că toate-ţi sunt surori,
Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori” le-a adaptat unui refren pentru primele două strofe, în ultima strofă care-i aparținea ca text, metamorfozând ideea trecerii vremelnice în favoarea veșniciei: „Ia seama fiu al jertfei prin lumea care treci,
Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti pe veci!”
Cântarea țesută pe mesajul celor trei poeți, prieteni și frați în Domnul le-a adus multă bucurie și au și învățat-o pe loc, apoi au răspândit-o în rândul frățietății creștine, aducând multă hrană sufletească.
În monografia Nicolae Moldoveanu – 100 de ani de la naștere”, am redat un interviu al lui Gheorghe Cătană cu Nicolae Moldoveanu, despre colaborarea compozitorului cu Costache Ioanid, în care se face referire și la această compoziție. Redau doar acest fragment:
„C.G. – Fratele Ioanid intervenea în compoziţia melodică? Avea vreo contribuţie specifică?
N.M. – La unele cântări fratele Ioanid a dat un model de melodii sau anumite indicaţii. Învaţă de la ape… vierme… greier a fost concepută de trei autori: prima strofă a făcut-o Traian Dorz, a doua Ioanid şi a treia…eu (Nicolae Moldoveanu), iar haina melodică, melodia am făcut-o tot eu, Moldoveanu… am suferit puţin, când un frate ortodox mi-a spus: „haide să îţi arăt o cântare adusă din Danemarca şi versurile lui Kipling”, i-am spus să nu meargă aşa de departe. (Speranța-Doina Cătană, Nicolae Moldoveanu, 100 de ani de la naștere, ed. Dalia, Stephanus, București, 2022, p. 119)

Cei trei poeți erau mult prea modești ca să se zbată pentru recunoașterea publică a vreunui merit personal, pentru că în dedicarea lor componistică, fiecare își justifica efortul componistic sub forma unei slujiri necondiționate față de Mântuitorul, pe care îl puneau înaintea propriei persoane. Moldoveanu spunea mereu că Autorul este Domnul, el fiind doar un canal prin care se aduc mesajele unei lumi care are nevoie de învățătura divină. De aceea scria la începutul textului, când era cazul, inițialele altor poeți care l-au inspirat pentru vreo melodie, iar la compozițiile scrise pe versurile sale, nici măcar inițialele lui. Singura excepție este chiar cântarea „Învață…”, unde se găsesc și inițialele sale, pentru că se alăturase celor doi poeți – prieteni, din perioada 1966-1967.
Așa cum am spus la început, de-a lungul timpului superbele versuri ale cântării, dar chiar și melodia au fost atribuite mai multor autori, cum ar fi Kepler sau din folclorul danez, etc. Frumoasele versuri ale acestei cântări au apărut și în revista „Flacăra” în anii 70 cu precizarea „din folclorul danez”. Am înțeles că acest lucru s-a întâmplat în vremea comunismului, când autorii creștini erau ignorați cu bună știință. Acum însă nu mai este cazul să fie ignorați adevărații autori, TRAIAN DORZ, COSTACHE IOANID și NICOLAE MOLDOVEANU.

Prof. Speranța Doina Cătană