Noaptea rece și pustie
Se tot scurge-ntr-un abis,
Lumea zace în prostie
Și-a uitat de Paradis !

Dar în Casă, cinci fecioare
Stau în veghe, așteptând,
Prințul Păcii când apare
Nunta Vieții, începând !

Luna e spre miezul nopții
Ceas din urmă-alunecând,
Doar străjerii-n pragul porții
Stau și-așteaptă ! Până când ?

Un destin până spre moarte,
Sau o Viață aducând ?…
Toate-s scrise într-o Carte
Și-or să vină, în curând !

E târziu pe axa vieții
Cu nori negri-n orizont,
Copleșiți de-acum drumeții,
Așteptau al vieții pont!…

De Ștefan Onofrei