„In timpul marii terori declanşate de Tito după venirea lui la putere în Jugoslavia, una din victimele „epurării”, un lucrător voluntar al Bisericii Ortodoxe, se spînzură înainte de a putea fi împuşcat. Ultimele sale cîteva rînduri adresate sotiei glăsuiau astfel: „Mă duc să-I amintesc lui Dumnezeu de o lume pe care a uitat-o.” „Unde e Dumnezeu?” au întrebat multi credincioşi în momentele de grea suferintă. Iov şi David au strigat astfel. Domnul Isus Însuşi a făcut-o cînd atîrna pe lemn „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părdsit?” (Matei 27:46) S-ar putea să treci printr-o suferintă grea, sau s-ar putea ca îndoielile în legătură cu Dumnezeu să te tulbure peste măsură. Cînd Saul din Tars, prigonitorul, s-a întors la Dumnezeu, primul lucru pe care i l-a arătat Domnul a fost „tot ce avea să îndure” (Fapte 9:16). Părintii, profesorii şi pastorii ar trebui să-i învete pe copii şi pe adulti „suferologia”, fără cunoaşterea căreia este imposibil să duci o viată dreaptă. „Omul se naşte ca să sufere, după cum scînteia se naşte ca să zboare” (Iov 5:7). Sîntem învătati multe lucruri inutile. Nu sîntem învătati să ne înţelegem suferinţa. Din cauza aceasta apare disperarea în mijlocul durerii. Viata şi realitatea sînt ascunse de văluri. Marele preot evreu trebuia să treacă prin două perdele groase înainte de a intra în locul preasfînt al templului din Ierusalim. Privind vălul care acoperă fata unei musulmance nu ştim dacă zîmbeşte sau e întristată; şi nu vedem intenţiile lui Dumnezeu datorită vălului care ni-l ascunde. La moartea lui Isus s-a rupt perdeaua. Curînd după aceea, El a fost văzut viu. Vălul s-a rupt şi pentru tine. Vei vedea că toate lucrează împreună pentru binele tău. Dumnezeu este foarte aproape de tine. El nu te va uita.”

Richard Wurmbrand (Romanian)