Drumul meu către Cer
A început de la ei, de la uşa vecinilor mei.
La început am crezut că primul pas
A fost „Cantecul Evei”,
Dar m-am inselat …
Primul pas a fost o rugăciune
Apoi inca una , si iarăși inca una
Toate strâns legate de iubirea în acţiune

Drumul meu către Cer
A început cu zâmbetetul lor
către copila de la parter
Si cu acea disponibilitate
Ca veneau sa te ajute
Chiar si in miez de noapte

Drumul meu către Cer
Încă nu s-a sfârșit
Dar el, vecinul meu
Se odihneste lângă cei adormiti
Si așteaptă Dimineața
Când trâmbița marelui „Eu sunt” îl va fi trezit
Si Tu, Părinte ii vei spune: „Fiul meu, bun venit!”

Drumul meu către Cer
Poate că mă va mai purta câteva clipe
Prin valea plangerii,
Dar, Doamne, când va sosi momentul
Sa ne cheme Acasă ingerii
Te-aș ruga să fiu vecină în Noul Ierusalim
Tot cu el, cu vecinul meu
Încă nu i-am spus că l-am simțit ca pe un părinte,
Încă mai aveam sa ii mai zic vreo câteva cuvinte,
Încă mai aveam nevoie să îl aud:
” Tu ești fată de Împărat, nu un copil de rând!”

Doamne, aș vrea să fiu vecină tot cu ei,
Cu vecinii mei de la etajul trei
La capătul drumului meu către Cer

Semnat: copila de la parter