„Plangand, si simtind nevoia de a ramane singura, s-a strecurat afara din baraca. Coplesita de suferinta si durere a patruns fara sa observe in zona interzisa de langa sarma ghimpata, unde detinutii erau impuscati pe loc. A auzit dintr-o data o voce aspra adresandu-i-se: „Hei! Mama ta e credincioasa?” Infricosata, Dna Iakovlevna a rostit aproape fara glas: „De ce ma intrebi?” caci gadul ii era chiar in acea clipa la mama ei. Gardianul i-a raspuns: „Pentru ca te urmaresc de zece minute, dar nu reusesc sa te impusc. Nu pot sa-mi misc mana, desi este foarte sanatoasa. Am folosit-o toata ziua fara sa ma deranjeze nimic, asa ca probabil mama ta se roaga pentru tine.” Vocea ii trada o urma de caldura. „Fugi inapoi. Eu o sa ma uit in alta parte.” Dna Iakovlevna l-a reintalnit pe acel soldat mai tarziu in cursul zilei si acesta i-a aratat razand mana ridicata. „Vezi, acum nu mai am nimic, pot s-o misc din nou.” A supravietuit zece ani in acel lagar de munca. Cei mai multi detinuti au murit, dar ea s-a intors pentru a spune cum Si-a aratat Dumnezeu puterea in mijlocul suferintei si a nevoii. Acum slujea ca medic in cadrul Armatei Rosii.”

Sabina Wurmbrand (Romanian)