
Vindecarea începe cu a recunoaște că ești bolnav
Vindecarea presupune dorința, voința de a fi vindecat
Vindecarea necesită acceptarea condițiilor ce se impun
Vindecarea lucrează în credința că totul este posibil
Vindecarea continuă cu participarea activă a celui în cauză
Am auzit în ultima vreme, în mod repetat, de la specialiști, în diferite momente, cuvântul “răbdare.”
Dacă prăbușirea, boala, accidentul, apar deodată, pe neștiute, refacerea, restaurarea, vindecarea presupun timp, răbdare.
Răbdarea și voința erau cuvintele repetate de către personalul medical și au continuat ca un refren în perioada de recuperare la kinetoterapie.
Episodul din viață în care mă aflu a început cu un apel la ambulanță, consultare și constatare, internare, operație, apoi transfer la spitalul militar, iarăși operație, terapie intensivă și diverse proceduri de specialitate.
Până aici, toate la urgență pentru a-mi salva viața.
După ce au constatat că sunt salvat, ritmul s-a schimbat, așa cum a și exprimat medicul chirurg către soția mea, Lili: “doamnă, omul nostru a înviat”. De la acest moment, cuvântul dominant este „răbdare”.
Când Mântuitorul a vindecat pe bolnavi, a întrebat: “vrei să te faci sănătos?”
Apostolul Iacov așază răbdarea la nivel de principiu, în cuvintele remarcabile: „Dar răbdarea trebuie să își facă efectul până la sfârșit. Vă veți maturiza, veți fi compleți și astfel nu vă va lipsi nimic.” Iacov 1:4 BVA
Petrică Huțuțui
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.