Pentru înlănţuit mai existau acum doar două opţiuni: supunere fără rezerve în faţa conciliului sau condamnare. Retractare sau moarte. Afară, rugul era deja pregătit.

Era sâmbătă dimineaţa, 6 iulie 1415. În Catedrala din Konstanz, plină până la refuz, Jacob Balardi Arrigoni, episcop de Lodi, predica pe baza textului din Romani 6:6 – „… ca să se nimicească trupul păcatului.“ Cardinali și episcopi din întregul Imperiu Roman, îmbrăcaţi în mantiile lor strălucitoare, formau un semicerc în jurul muribundului, ale cărui mâini slăbite erau prinse în lanţuri. Împăratul Sigismund era și el prezent împreună cu toată suita sa imperială.

Lolardul din Boemia

În vârstă de numai 43 de ani, înlănţuitul Jan de Husinec (pe scurt, Jan Hus) era unul dintre cei mai învăţaţi oameni ai timpului său. Licenţiat pe rând în Litere, Filosofie și Teologie și ordinat ca preot, Hus devenise, la 29 de ani, decanul Facultăţii de Filosofie, iar peste încă un an, rectorul Universităţii din Praga și preotul Capelei Betleem, o sală cu peste două mii de locuri, care avea să devină centrul mișcării reformatoare din Cehia.

Scânteia reformei s-a aprins în inima lui Hus când a citit lucrările reformatorului englez John Wycliffe. În anii care au urmat, Hus a ţinut aproximativ trei mii de predici. I-a provocat pe laici, incluzându-i pe nobili și pe rege, precum și pe colegii săi din cler la o viaţă evlavioasă și curată și a denunţat simonia, pretenţiile excesive ale autorităţii papale și indulgenţele. Mulţimile erau atrase și entuziasmate de predicile sale, printre participanţi numărându-se adesea nobili și chiar regina.

semneletimpului.com