La conferințele pentru familiști pun două întrebări simple: “Părinți, ce văd copiii?” și apoi “Copii, ce văd părinții?” Fiind părinte, întrebă-te nu ce îi înveți ci ce exemplu le dai. Fiind copil, dar matur, părinții tăi ce văd sau primesc de la tine în schimbul efortului lor? Nu lăsa-ți viața să vă zdrobească așa de tare încât să nu mai aveți timp pentru părinții voștri. Părinții vor uita ce le-ai spus dar nu vor uita cum i-ai făcut să se simtă. Ați iubi și onora părinții înseamnă în primul rând a le oferi timp. Ați onora părinții înseamnă a asculta sfatul lor bun cât trăiești tu nu cât trăiesc ei. Ca părinți, ghidăm copiii prin exemplu nu prin vorbe. Părinții nu doar îți oferă viață, ci, dacă ar trebui ți-ar oferi și viața lor. Un copil care este confident în el însuși are în spate, un părinte care a avut încredere în el. Uneori ne tratăm părinții ca pe Dumnezeu: vrem să știm că sunt acolo undeva, că au o părere bună despre noi și ne iubesc și îi sunăm când avem nevoie și ne este dor de ei. Când nu oferi timpul și exemplu necesar copilului este la fel ca atunci când ai otrăvit fântâna și te întrebi de ce apa este amară. Un proverb evreiesc spune: Dumnezeu nu putea fi peste tot așa că a creat mamele. Există un sigur copil frumos și acela este al mamei lui. Nu înțelegem iubirea unui părinte până nu devenim părinți. Respectă-ți părinții. Nu vei ști niciodată toate sacrificiile care le-au făcut pentru tine!

Dina Marian Condrat