Rogu-Te, Doamne, mai dă-mi răgaz de câteva
răsărituri
Ca apoi, în înserările târzii,
Să pot visa fără păreri de rău
La toamnele mele de altădată.

Mai lasă-mi, Doamne, bucuria anotimpurilor,
Să-mi străbată trupul și sufletul
Și nu mă lăsa să mă înfricoșez de imprevizibilele ierni
Care vin peste anii mei.

Dă-mi speranța și puterea
Să cred în primăverile care se întorc, precum păsările
Și se opresc – pe negândite –
Și, sub streașina mea fragilă,
Luminându-mă ca o rugăciune.

(Eugenia Indreica Damian)