În timpul iernii anului 1940, soțul Josephinei Knutz, un zugrav și lucrător cu produse textile, a rămas temporar fără lucru. Era un timp deosebit de greu pentru familie, literalmente ei rămânând fără nici un ban. Fiica lor Rachel de numai 18 luni, era în covalescență după ce avusese pneumonie. Pentru că era foarte slăbită, doctorul i-a prescris ca în fiecare zi Rachel să mănânce un ou fiert. Pentru această familie fără nici un venit și acest lucru neînsemnat era imposibil.

• De ce nu te rogi pentru un ou ? – i-a sugerat un prieten mai tânăr.

Ei mergeau la biserică cu regularitate, dar ideea de a se ruga pentru nevoile lor actuale era ceva ce nu luaseră încă în considerare. Josephine n-a mai pierdut timpul și plecându-se pe genunchi a cerut ca Dumnezeu să-i pregătească un ou în fiecare zi, pentru fetița ei. Mai târziu, în acea dimineață, Josephine a auzit o cotcodăceală venind din partea din spate a grădinii casei lor. De sub niște crengi a apărut o găină roșie. Ea nu mai văzuse această găină înainte și nici nu știa cum a ajuns acolo. Pe când încă privea cu uimire, găina a plecat în lungul drumului făcând același zgomot. Când s-a uitat sub crengi a observat că acolo era un ou.

Așa s-a întâmplat în fiecare zi mai mult de o săptămână. În acest fel micuța Rachel a avut un ou proaspăt în fiecare zi, așa cum mama sa se rugase ! După acest timp, vremea s-a îmbunătățit și soțul Josephinei s-a reîntors la lucru. Când el a început să lucreze, Josephina s-a uitat pe fereastră să vadă din nou găina roșie. Aceasta n-a mai venit ! Tu ai vorbit Domnului Isus Cristos despre nevoile tale ? „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.” (Ioan 15:7)

Curpas Nicușor Teofil