In Memoriam ANDREIA GRIGOREAN

Am fost onorat să mi se încredințeze responsabilitatea de a scrie NECROLOGUL celei care a fost ANDREIA GRIGOREAN, soția lui Liviu Grigorean și aleg să îl împărtășesc cu voi! 🙏

Sursa: Corneliu Matei

Când amurgul lumii parcă se lasă tot mai grăbit, învăluind pământul într-un miraj al evenimentelor premergătoare venirii Domnului nostru ISUS HRISTOS, o stea strălucitoare se topește în nemurire, chemându-ne pe toți să plângem împreună cu cei ce plâng. E steaua care ne-a arătat atâta candoare, pasiune, dragoste și frumusețe în trăirea ei cu Dumnezeu.
S-a scris ultima filă din viața unei ființe dragi nouă, Andreia Grigorean. Epistola vieții ei va rămâne în memoria noastră o mărturie frumoasă în care vom vedea mereu exemplu de statornicie spirituală și un caracter frumos.
Haideți să căutăm împreună începutul acestei vieți uimitoare, să descoperim un suflet împodobit cu atâta noblețe care a trăit printre noi fiecare zi cu onoare.
În vara anului 1992 , în satul Văratec, județul Suceava, doi tineri, Ionică și Liliana Gherasim au decis să-și unească destinele pentru totdeauna, deslușind împreună pas cu pas frânturi din tainele ce urmau să li se reveleze în căsnicia lor. Așa că în următorul an, 1993, se bucurau deja de darul primit de la Dumnezeu, o fetiță ca un înger pe care au numit-o Andreia, nume ales parcă profetic, care poartă semnificația unei mari virtuți tot mai rar întâlnită: CURAJUL. Parcă au simțit că viața lor va fi plină cu greutăți, urmând să atingă împreună înălțimi de neimaginat, provocări pe care doar ei și Dumnezeu le cunosc în detaliu. Andreia cu chipul ei senin le oferea prin prezența ei un echilibru părinților în tumultul vieții.
Apoi familia lor a devenit mai bogată, Dumnezeu dăruindu-le încă 3 copii – Lucian, Edi si mezina Elizbeth.
Dar să revenim la Andreia, care tocmai a plecat într-o călătorie fără întoarcere, spre un alt tărâm, dincolo de orizontul acestei lumi, ființa în jurul căreia toți ne-am adunat să îi aducem acum un ultim omagiu cu adâncă tristețe în inimile noastre. Părinții, descoperind că fetița lor din fragedă pruncie a avut căutări spirituale profunde, dorind să-L cunoască pe Dumnezeu la un nivel cu totul special, au ales să-i ofere posibilitatea de a studia într-un mediu cât mai prielnic sufletului ei, la Școala creștină Filadelfia, unde s-a remarcat printr-o conduită ireproșabilă, iar nivelul academic fiind briliant. Împreună cu întreaga familie, Andreia a frecventat Biserica baptistă “Betania” din Burdujeni, unde a ales să se implice în slujire cu foarte mult devotament și dedicare, mai ales prin cântare. În anul 2008 la vârsta adolescenței, când cei mai mulți în fragilitatea lor sunt pradă multor vulnerabilități, Andreia înțelege scopul vieții pe acest pământ și decide să încheie legământul cu Dumnezeu prin botezul nou testamental, dăruindu-și viața întrutotul lui Hristos.
În anul 2012, când termină studiile liceale se îndreaptă spre o nouă etapă a vieții, dând startul studiilor superioare la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj în cadrul Facultății de Economie si Afaceri internaționale, unde a avut parte de foarte multe experiențe frumoase, dezvoltându-și abilitățile în domeniul businessului. În această nouă escapadă în inima Ardealului, Andreia cu multă ușurință reușește pe plan spiritual să se integreze în comunitatea Bisericii baptiste Betel, locul unde a slujit cu aceeași pasiune tot in domeniul muzical. Din anii de liceu, Andreia a fost remarcată de Liviu Grigorean ca fiind o persoana specială, și doar la 3 ani mai târziu urma să-i marcheze viața definitiv, cucerind-o cu dragostea lui. La finalul studenției în toamna anului 2015, destinele lor s-au unit pentru totdeauna rostindu-și unul altuia jurământul dragostei la altarul Bisericii Filadelfia Suceava.
Binecuvântările s-au revărsat una câte una în viața lor, primind de la Dumnezeu cei doi copilași, fiind comorile lor cele mai de preț. În 2019 bunătatea lui Dumnezeu îi surprinde, dăruindu-le o fetiță scăldată în soare și cânt, căreia îi vor pune parcă profetic numele Anastasia, nume care poartî o încărcătură spirituală intensă prin semnificația lui în limba greacă însemnând “Înviere, cea care învie din moarte”. Acest nume deosebit aduce în aceste momente de grea așteptare o speranță vie în inimile înlăcrimate care Îl imploră pe Dumnezeu să facă o minune, să o readucă acasă pe Anastasia. Dar în același timp ne amintește și nouă că cel mai important moment al existentei noastre este învierea cea de după moarte, învierea întru Hristos Isus, învierea pentru viața veșnică, pentru mântuirea noastră prin dragostea fără de margini a Domnului Dumnezeului nostru.
Doi ani mai târziu vine și Eduard, un copil zglobiu care își îndeplinește misiunea sa de a îmbogăți întreaga familie cu zâmbet și bucurie zi de zi.
În viața Andreiei, pe lângă bucuria de a fi mamă, s-au evidențiat pasiunile ei care se răsfrângeau în arta muzicală și arta culinară, dar mai nou își descoperise și un simt estetic deosebit în domeniul design-ului interior, studiind cursuri specifice în dorința sa de a explora tot mai mult acest domeniu.
Dar viața Andreiei este mai mult decât cele prezentate până acum. Ea a fost acea ființă lipsită de egoism dovedind acest lucru prin dăruirea față de aproapele. Înțelegând parametrii Harului, alegea să-și manifeste o bunătatea, dar nu circumstanțială, ci pur si simplu era roada Duhului prezentă constant în inima ei. Era deținătoarea unei inimi jertfitoare, capabilă să se sacrifice pentru cei în nevoie, capabilă să ierte greșelile altora fără a le mai aminti vreodată. A fost un suflet nobil cu un simț al concilierii, dornică să vindece orice rană apărută în vreo relație, echilibrată în momentele spontane ale vieții. Deasemnea era ospitalieră, tratând musafiri ca pe niște îngerii în casa ei, calitate moștenită de la părinții ei care sunt cunoscuți de toți prin faptul că și-au deschis casa lor pentru mulți oameni. A fost o persoană, care dincolo de simplitate și modestie, ascundea o sensibilitate aparte cu care îi împodobise Dumnezeu ființa și toată lumea din jur remarca foarte rapid bunătatea ei care era dincolo de cuvinte. Se citea mereu hotărârea nestrămutată de a trăi cu onoare dincolo de vorbe în evlavie și ascultare de Hristos.
Totusi viața Andreiei și a lui Liviu pe tot parcursul căsniciei a fost o împletire continuă de experiențe frumoase cu altele dureroase, reușind să înfrunte cu multă demnitate necazurile.
În vara anului 2019, când Anastasia avea doar două luni jumătate, Liviu a suferit o intervenție chirurgicală de o mare complexitate, mai exact a fost supus unui transplant de rinichi, o experiență care a marcat foarte mult căsnicia lor, maturizându-i parcă într-un ritm prea alert. Prezența Anastasiei i-a provocat să-și descopere toate resursele interioare necesare pentru a face față acestei încercări îmbibată în lacrimi. Nu s-au lăsat abătuți sub povara întrebărilor existențiale, anticipând și eliminând mereu îndoiala si necredință care le dădeau târcoale.
Părea că adunau împreună puteri nelimitate dintr-o sursă nevazută, iar această sursă de fapt era dorința de a accepta mereu voia lui Dumnezeu. Toate aceste experiențe i-au făcut tot mai puternici, pregătindu-l pe Liviu pentru cea mai grea încercare, un munte prea abrupt pentru a-l urca la acest sfârșit de iarna rece – „plecare neașteptată a Andreiei”. Dumnezeu decide ca sufletul ei să treacă dincolo de Iordan, poposind pe un nou tărâm unde nu mai sunt lacrimi si dureri.
Viața transcende de multe ori rațiunea care ne aduce atâtea blocaje, de aceea chiar si plecarea ei mult prea devreme, trebuie să o privim doar prin prisma Suveranității lui Dumnezeu. Când vom privi prin ochii Lui aceasta durere a despărțirii nu va inunda sufletele noastre cu disperare, ci vom avea în inimi pace, o pace din belșug.
Fiecare durere este o mică fereastră prin care Dumnezeu ne dă oportunitatea de a privi lumea într-un mod cât mai clar, și doar așa vom înțelege că prin suferință putem întrezări veșnicia în care vom auzi în șoapte divine orice răspuns la orice întrebare.
În acest sfârșit de iarna rece, Andreia a plecat ca un fulger spre cer, lăsând în urmă inimile noastre înlăcrimate si frânte de durere. “Am înțeles că plecarea ta Andreia, nu poate surpa astăzi tot ce am zidit împreună și rămân încredințat că nu peste mult timp vom fi iarăși împreună în Țara de sus. Acolo nu vor mai fi lacrimi pentru că ni le va șterge Însuși ISUS.”
Ți-ai luat zborul spre o altă lume, deasupra norilor de lacrimi, unde Soarele Neprihănirii parcă vrea să topească acum orice urmă de tristețe. Noi rămânem aici înlăcrimați de durerea despărțirii de tine; de acum nu va mai fi nici o primăvară care să ne poată alunga această iarnă înfrigurată ce ne-a întristat sufletele noastre.
Andreia, acum în timp ce îngerii îți spun “Bun venit “ , noi nu căutăm cuvinte de rămas bun pentru că ecoul regretelor noastre nu te vor putea opri din zborul tău spre veșnicie. Doar gândul reîntâlnirii în Țara Luminii ne va alina sufletele noastre.
Ne vom revedea curând în jurul mesei Regelui, la Ospățul pregătit de El pentru toți acei care L-au iubit din toată inima și ne vom bucura o veșnicie împreună cu toți sfinții și îngerii Lui!

La revedere Andreia!

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.